Era de-Mythologizării

…de necrezut, şocant, tulburător… „unbelievable, shocking, sadenned”…. Acest erou al generaţiilor anilor 80 şi 90 a murit în LA (Los Angeles) de atac de cord „hert failure”… Michael, Michael, ce a redefinit scena cu Thriller-ul său inimitabil, sintetizând musichall, vocalizare şi costumaţie, dramatizând timpul uman şi spaţiul uman de-a lungul planetei rock-sapientice, el, Muza din pop-Olymp, el eroul legendar de show, laser, TV, CD, mass hystery, el, nu mai este „pass away”… acest „heor legends”, acest „Heldensagen” ce a cântat şi dansat ca istoria să devină legendă „history like legend”, acest creator de rock-and-roll myth, din ascendenţii Beatles, Presely, Joplin, a trecut în eternitate „pass away o eternity”, împlinind şi plângând ca orice fenomen uman este în efemeritate, în timp ce timpul, netulburatul Zeu Chronos curge prin sine însuşi mai departe… „fugit irreparabile tempus”, timpul curge irepresibil spunea înţelepciunea romană acum 2000 de ani şi acum, adică în prezentul prin care suntem în timp, în temporalitatea trecătoare, variabilă, mereu supusă schimbării, înnoirii, care în trecerile lor conferă misterul naturii umane, implicând emoţionalitate, artă, lacrimi… Michael, ce îndrăznit să transcede însăşi amprenta genetică a rasei sale, să restructureze dansul întru aura unei energii supranaturale, un tip de „Multi-transcedes”, un încarnator al unităţii voce trup „voice-body încarnator”, de fapt un „reîncarnator” al energiilor temporale din arehetypurile Speciei Sapientice, druidice, shamanice, prophetice, el, Michael, este legendă şi mit… iar dacă prin cuvinte, oricare din admiratorii lui nu putem să echivalăm niciunul din hymnurile lui de cântăreţ iconic „iconsinger”, atunci să vărsăm cel puţin o lacrimă „at least a tear” pentru sufletul lui inocent, copilăresc şi ireal, ce vor reconstrui în timp o altă dimensiune a pop-starului… o altă dimensiune pentru Michael? Cum? El însuşi era, sau este şi cred că va fi o redimensionare a generaţiilor din a doua parte a secolului 20! El însuşi era un „iconic” sau „eikonik”, adică echivalarea dintre inteligibilul „noetic” din human cu puterea de percepţie a aceluiaşi human „aisthesis”, fiind una din memoriile timpurilor noastre, fiind una din trăsăturile rebeliunilor noastre, a răzvrătirilor noastre, prin care imaginile noastre se condensează în el, în el nemuritorul efemer ca orice fiinţare în universul cunoscut, vie sau ne-vie… Cum aşa? Cum? Şi ne-viul moare?... Da, şi el, şi piatra se macină, şi stânca se erodează, şi stelele îşi pierd energia lor şi mor, desigur, la o altă scală a timpului, nu de zeci de ani ca fiinţa umană, de sute de ani ca fiinţările vegetale, ori de milioane şi miliarde de ani la scară planetară şi cosmică… deci, nu este scăpare nici pentru muritorii anonimi, nici pentru muritorii vedete sau staruri, nici pentru „eternele păduri, munţi sau stele” care urmează acelaşi ciclu al naşterii, creşterii, maturării, îmbătrânirii şi finalului existenţial, fie el atom sau celulă vie, fie el stâncă sau ţesut respirabil… dar, revenind la Michael, la universul ireal creat de El, aş dori să reamintesc una din trăsăturile lui inimitabile în lumea materială a umanului terestru… în anii 90 eram în Statele Unite, şi eram la zi cu lumea americană… multe din marile vedete îşi pierduseră averile din mai multe motive şi, în disperare de bani lichizi „cash money” au apelat la „irealul” Michael, care, era în culmea box office-ului – a avut perioade de o sută de milioane dolar pe an!!! – Ei, Michael i-a ajutat pe toţi, cu multe milioane… iată ideea de BINE! „idea tou agathou”, împlinită de Michael, iată-l pe Platonicianul Michael Jackson!... Bless be Michael – Fii Binecuvântat!