OTOPENI sau AXA MUSIC-DANCE-FOLKLORE

La Bochum - Universitat din Germania a avut loc miercuri, 24 iunie 2009, o reprezentaţie a Ansamblului de Muzică, Dans şi Folclor “PERINIŢA” a Casei de Cultură “Kulturhaus” “Ion Manu” din Otopeni. Este recunoscut că folklorul românesc este una din matricele fundamentale prin care spaţio-temporalitatea carpatho-dunăreană se prezintă şi se reprezintă în lume “ist vorgestelit in der Welt”; este, de asemenea, apreciată o diversitate extremă atât ca muzicalitate, cât şi coregraphică sau interpretativă, ce în tri-unitatea lor “Trias of Physiography” reproduc un emoţional dintru începuturi, dintru primordialitatea creativităţii sapientice “illo tempore”… Folklorul românesc este însăşi civilizaţia românească, este însăşi Omul Myorithic “myorithic man” ca un prim inventator de frumos “protos euretes”, fiindcă în spaţio-temporalitatea carpatho-pontică se răsfrânge şi măreţia lui “Akropolis” prin fiicele sale Tomis, Callatis, Istria… Cântul românesc, bocetul şi lamentaţiile, chiuiturile şi doinirea sunt unul din leagănele latine “latin craddle” al năzuinţei înspre sufletul nemuritor “anima immortalis”, care ne re-dezvăluie în trăire “sed confiteri” rădăcinile romane din Ulpia Traiana… tot folklorul românesc este perpetua re-conectare la voinţa de viaţă “Wille zum Leben”, ce ne identifică pe noi ca Sine a Geographiei Carpathice “Carpatho-Human Geography”, unind rădăcini şi aripi deopotrivă înspre spiritul absolut “der absolute Geist”, ca înţelegere din “Siebenburger-ul Transylvan”… şi totuşi în această întreită inter-coordinare al lumilor europene, greacă, romană şi germană, Myorithicul nostru îşi păstrează o structuralitate aparte, atât ca spirit al timpului “ZeitGeist”, cât şi ca spirit al spaţiului “RaumGeist”, păstrându-se şi rememorându-se atât ca fior al vetrei străbune “VaterLandGeist”, cât şi al vetrei universale “AllgemeineGeist”… exageram oare? Nu, fiindcă din lumile străvechi se pot re-crea hymnurile lumii moderne, re-prophetizând însăşi prezentitatea, “Wieder-Prophetisierung der Anwesenheit”, prin care “a-temporal şi acum-itate” “a-temporality and nowness” conferă trăirea şi zbaterea Sinelui nostru, “Eigentum des Ichs”, adică Myorithic şi Europenitate, adică constituire internă din spaţio-temporalitatea carpatho-dunăreană “das innere Enststehen” şi migrarea noastră, adică e-migrarea, ca devenire a propriei substanţe “das Werden der Substanz” atât europene, cât şi trans-atlantice… Folklorul nostru myorithic este unul dintre substraturile lumii noastre, este limbajul nostru, este rostitorul nostru “der Sagender”, este dinamismul nostru inimitabil “eidosul” nostru dincolo de orice aparenţă “jeinseits der Erscheinung”, este însăşi re-structurare a lucrului în sine “Dinge an sich” ce dau valoare vieţii “Lebenswert”, este însăşi gravitaţionalul ce se opune visului “the gravitaţional force against the nothingness”… prin Folklorul Myorithic noi ne regăsim originile, fiindcă el, de nu puţini subestimat, conferă o identitate între gândire şi existenţă “identite entre la pensee et l’etre”, re-însufleţind atât materie in broderiile sale “res extensa”, cât şi natura gânditoare “res cogitans” din fiinţa umană, înnobilându-ne deopotrivă prin voce, dans şi vis… dacă omul este o dovadă vie a inteligenţei cosmice “man as a living proof of cosmic inteliggence”, folklorul myorithic este parte a ei. Mulţumim OTOPENI.