Ethno – Dialectica

Sâmbătă seara a avut loc la Köln, la restaurantul “Em Kölsche Boor”, prin eforturile organizaţiei “Verein Romania E.V.” – d-na Gina Pătraşcu şi dl. Ştefan Toma, un extrem de reuşit spectacol de folclor românesc, prin contribuţia trioului artistic format din E.Merişoreanu, V.Filip şi T.Ceia; emoţionalitatea cu totul aparte a manifestării în faţa unei numeroase asistenţe, a fost ca o flacără de micro-renaştere a unei ethnogenese din spaţio-temporalitatea mioriticului nostru Latino-Carpatho-Dunărean… datorită înregistrării video şi emoţionalităţii trăite personal, îmi permit o scurtă incursiune de ethnohistorian corelând această manifestare ethnologică cu o serie de semnificaţii ale ei, adică un fel de ethnosemantică gravitând şi orbitând conceptul philosophic de “dialectica”, de experienţă a sufletului uman determinată de cultura naţională, de Bunul Naţionalism al unităţii românilor din diaspora, cum atât de metaphoric se exprima d-na E. Merişoreanu… lumea umanului trăieşte şi suferă prin cuvânt şi în cuvânt, rostit şi cântat prin neuitabilul trecerii prin lume, la New York sau la Köln de V. Filip, transcendând prin privirea unicităţii însăşi plajele marilor îmbrăţişându-le cu cele ale oceanelor… triada artistică este completată de acest Banatologist al cântului şi descântului, T. Ceia, prin care Dor şi Drag devin complementaritatea aceleiaşi Fiinţe transgresind plaiurile străbune…

Publicul prezent nu a fost doar spectator, ci şi dansator, o adevărată trăire de ethnochoreology, depăşind stările de inhibiţie sau neiniţiere în acea atât de românească împletire de auditoriu-dansant… cred că aici este o culminaţie între artist şi audienţă, o adevărată re-comunicare de sentimente şi fior care unesc spaţiile şi diferenţele dintre artist şi public, dintre modelatorul de Frumos, modelatorul de Bine şi publicul diasporei care nu vine doar la o audiere sau vizionare artistică, ci la un ritual cu o semnificaţie aparte, nu doar la un entertainment, ci la o anumită gnoză folclorică, ce prezervă elemente din mysticul creaţiei originare… trioul nostru artistic intră în sufletul celor prezenţi anihilând distanţele, contopindu-se într-un ansamblu ethnomusicologic, prin care artistul se dizolvă în auditoriu, în dynamica auditoriului, ce cântă şi dansează într-o reciprocă transcriere de limbaj românesc, de grai naţional, de choreographie miorithică, de cultură a nativităţii monogenetice… această iluminare de patriotism artistic, de patriotism cultural-miorithic este însăşi amprenta profundă a unui marker ethnic, acea re-spaţializare estetică produsă în lumea germană a culturii, a limbajului şi profund disciplinărilor sintactice… lumea globalizării şi technicizării nu poate acoperi emoţionalul din rădăcinile dorului natal, nu poate digitaliza substanţa unică a oftatului şi geamătului învăţat în pruncie şi purtat acum în lumile occidentale, fiindcă tradiţia miorithică s-a născut nu numai la sat, ci şi la noi, cei din diaspora, ca o formă de cultură transgresind frontierele “transgresing culture”, reducând înstrăinarea “Verfremdung” şi absorbind Horizonturile lumilor “Horizontweltsverschmelzung” în acel moment de conversaţie dialectică “Vollzugsform der Dialektik” de dincolo de cuvinte “beyond of Woeds”, întru asimilarea şi rea-asimilarea “Aneignung und Wieder-Aneignung” pragurilor Pre-Conştiente “Vor-Bewusstsein” ce dau sublimitatea inefabilului artistic…