KulturVideology

Când, într-un precedent concept de KulturAnatomy, publicat în “Răsunetul”, am îndrăznit o completitudine la bipolaritatea “in vitro” – “in vivo” cu un trias de “in video”, antecedentul respectiv îmi pretinde câteva detalii explicative; “in video” este o vizualizare anatomică în mişcare, adică o iconicitate anatomică în “kinesis”, ca o pluralitate de substructuri topografice ce sunt visual-raţional analizabile, ca nou element în computerismul timpuriu al civilizaţiilor sapientice, prin “in video” se deschide o re-dimensionalizare însăşi a sinelui anatomic în dynamis-ul lui performeric, ce se poate regândi în substanţă ca opus speculaţiilor accidentale; în acest sens, KulturAnatomy îşi poate găsi necesară complementaritatea în KulturVideology, ca noul hypostasis al micro-intelligibilului devenit visibil, un însăşi reper al sinelui obiectivizat de dincolo de “communis”.

Definind Performerul ca individuaţie de talent şi intuiţie, atunci “Kultur” în devenirile ei anatomică şi videologică subliniază primordial însăşi caracterul de “logos”, de echilibru, de proporţie a viului kinematic din “anatomo’logos”, generând conceptul de “Anatomology”, adică logosul viu al devenirii anatomice, ca unitate a pluralităţii cellulare, a pluralităţii de ţesuturi, a pluralităţii de organe, care conferă unicitatea şi personalitatea fiecărui individ din orice specie nu numai celei sapientice.

În lumea competiţiei permanente de azi, anatomologos şi videologos se întrepătrund indestructibil, fiindcă triumfă cel se stăpâneşte pe sine, se concentrează în sine, resuscitând puterile de dincolo de bănuibil, iar cel ce se cunoaşte mai bine pe sine însuşi va depăşi cu o miime sau sutime de secundă indecizionabilul celorlalţi; performerul videologizat este cel ce refuză stoic condiţia autoacceptării, neimplicându-se cu ratingul de outsider, sau cu impunerea unor poziţii intermediare de către “bookmakers”. Performerul, care poate fi şi în planul economic sau social, este deopotrivă şi un purtător de sens “Bedeutungsträger”, deci cel care reprezentând un succes al prezentului, sportiv, economic sau artistic, împleteşte victoria “Sieg” cu mitul imaginii “Urbilder”.

Competiţia şi performanţa din orice domeniu este războiul lumii moderne (şi nu numai cele militare din Irak, Afganistan sau Georgia!) în care bătăliile întru cunoaştere şi inventivitate îl metamorfozează pe născocitor “Erkannte” într-o imagine “Abbildung” de la limitele neverosimilului; dacă biologic progresele sunt mici, atât pentru Individ, cât şi pentru specie, atunci marile salturi în Sapienticul gânditor sunt de aşteptat în direcţiile NON--------BIOLOGICE! Non-Biologice? Desigur! Procesele de abstractizare “abstrahere”, “abziehen” sunt cele care preluând universurile concrete redimensionează videologic şi conceptual “Allgemein – Video – Begriff” lumea cunoaşterii ca esenţă a esenţialităţii “Wesenhafte der Zeit”, ca multiplicare a forţei lui “imago” dintre prezentare şi reprezentare “Darstellung und Vorstellung”; este însăşi noua iconicitate videologică “Videoikonizität” oscilând între logocentrism şi ontologocentrism ce propulsează noua cultură Semiotică “Bildsemiotik” în prelungirea lui Guttenberg-Text.

Care ar avea puterea de dominare între Text (GuttenbergKultur) şi imagine (VideologieKultur)? Amândouă! Ele sunt nedespărţibile “ungetrenntbar”! De ce? Fiindcă amândouă sunt însăşi propria reflexivitate a gândirii în uman! Fiindcă amândouă sunt fiicele directe ale Limbajului, care este fundamentalitatea fundamentală a tuturor structurilor sapientice, adică spaţialitatea, temporalitatea şi causalitatea cortexului gânditor!