Gavrilă Urs: Din Rusia, cu dragoste!

Am asistat zilele trecute la un nou episod de teatru politic. Pentru a contracara mediatic efectul protestelor celor peste douǎzeci de mii de tineri ieșiți ȋn stradǎ ȋn București, domnul Ponta “salveazǎ” cațiva mineri care s-au autoizolat in vechi galerii miniere de la Roșia Montanǎ. Obiectivele acestei “puneri ȋn scenǎ”: Gold Corporation sensibilizeazǎ publicul cu privire la necesitatea de locuri de muncǎ ȋn zonǎ, iar Ponta devine eroul zilei, scoțȃndu-i pe mineri din subteran.
Deși pare un teatru ieftin, sǎ stiți cǎ a funcționat, ȋn special pentru acele categorii de oameni care reprezintǎ electoratul fidel al PSD: asistații social, familiile din zonele monoindustrializate și locuitorii din mediul rural. Aceștia au vǎzut niște copii obraznici și neascultǎtori pe strǎzile capitalei și un premier dispus sǎ negocieze cu oameni harnici – minerii.
Constatarile mele sunt ceva mai subtile. Ȋn primul rȃnd, vǎd un premier care fuge de negocierile cu multimea dezorganizatǎ și lipsitǎ de un lider formal, așa cum se ȋntamplǎ duminicǎ la București. Dupǎ cum arǎta Gustave le Bon in Psihologia mulțimilor, cel mai dificil adversar ȋn negociere este conștința colectivǎ. Trebuie sǎ fii un mare lider pentru a putea aborda și stǎvili mulțimi mari de oameni. Iar Ponta a demonstrat cǎ nu este un mare lider.
Revenind la scena cu minerii din subteran, trebuie sǎ remarc ȋncǎ o datǎ lipsa de inspirație a campaniei de imagine a lui Ponta. Trebuie sa fi legat la ochi sǎ nu observi cǎ tot acel episod a fost regizat cap-coadǎ: minerii și Ponta ȋmbrǎcati impecabil ȋn echipament Gold Corporation, energie debordantǎ pentru acei mineri la ieșire, dupǎ ce au petrecut cȃteva zile ȋn “greva foamei”, miting la Roșia Montanǎ pro-exploatare exact ȋn ziua ȋn care premierul ajunge acolo, presa luȃnd imagini simultane din multiple unghiuri pentru a “dramatiza” evenimentul, etc.
Edificator pentru mine a fost un dialog cu Sever Voinescu zilele trecute, pe tema comunicarii politice - ȋntre fond și formǎ. Mai toți politicienii sunt ocupați ȋn a-și cosmetiza cȃt mai mult aparițiile publice și mesajele, pentru a seduce publicul și pentru a-l distrage de la problemele politice reale, cauzate de lipsa de valoare a clasei politice. Ȋn alte cuvinte, un politician preferǎ sǎ angajeze, cu prioritate, o echipǎ de consultanți de imagine decȃt o echipǎ de oameni cu expertizǎ ȋn domeniul pe care ȋl administreazǎ politicianul cu pricina.
Eu cred cǎ timpul vorbelor frumoase, care ung sufletul romȃnilor ȋn timp ce buzunarul se golește a trecut! Nu este nici o problemǎ pentru un artist ( actor, cȃntǎreț, etc. ) sǎ devinǎ politician, ȋnsǎ este o problemǎ atunci cand un politican ȋn funcție publicǎ ȋncearcǎ sǎ devinǎ actor, pentru a “mima” munca și pentru a ascunde lipsa sa de performanțǎ.
PS: Titlul reprezintǎ un film din seria James Bond din 1963, ȋn care protagonistul, vǎzȃnd cǎ are dificultǎți ȋn a-și ȋndeplini misiunea ( recuperarea unui aparat rusesc ), compenseazǎ neajunsurile de moment fațǎ de public devenind astfel seducǎtor prin șarmul personal. O asemǎnare izbitoare cu “circul” din politica romaneascǎ actualǎ, lipsitǎ de rezultate, dar plinǎ de teatru!

Notǎ: pozele sunt preluate de pe internet și nu ȋmi aparțin!