Haideți pe la noi!

Există invitații care se rostesc din politețe,  care trec pe lângă noi asemenea vântului, dar există invitații care pornesc direct din inimă, se așază în suflet, prind rădăcini și rămân acolo pentru totdeauna.

Așa sunt cuvintele pe care cronicarul năsăudean Ioan Mititean le rostește de o viață întreagă: „Haideți pe la noi!”

Nu este doar o formulă de politețe. Este o chemare izvorâtă din inimă, o punte între oameni, un îndemn la apropiere într-o lume care, uneori, uită să mai fie aproape.

În Țara Năsăudului, pe strada Crinului, există o casă în care ușa parcă nu se închide niciodată pentru cei care vin cu gând bun. Este casa familiei Ioan și Lucreția Mititean, doi oameni pe care Dumnezeu i-a înzestrat cu darul rar al bunătății și al iubirii față de semeni.

Acolo, ospitalitatea nu este un obicei, ci un mod de a fi, prietenia nu se măsoară în ani, ci în sinceritatea sufletelor, iar omul este primit ca OM.

De câte ori rostește domnul Ioan cuvintele „Haideți pe la noi!”, ele poartă căldura unei îmbrățișări și sinceritatea unui suflet care se bucură de prezența celorlalți. Sunt cuvinte simple, dar încărcate de lumină. Și mulți au răspuns acestei chemări. Au venit oameni din apropiere și de departe, prieteni vechi, oameni de cultură, oameni simpli, oameni aflați la început de drum sau oameni cu tâmplele ninse de ani.

Ajunși pe strada Crinului, am înțeles de ce atât de mulți oameni vorbesc cu drag despre Ioan și Lucreția Mititean. Ne-au întâmpinat cu zâmbetul pe buze și cu acea căldură sufletească pe care nu o poți învăța din cărți.

În curte, timpul pare să curgă altfel. Foișorul literar te atrage ca un magnet, iar printre cărți, manuscrise, amintiri și impresionanta expoziție de creioane, stilouri și pixuri, conversațiile curg firesc. Se vorbește despre oameni, despre sat, despre tradiții, despre credință, despre cultură și despre frumusețea vieții. Se râde, se depănă amintiri, se nasc prietenii.

Doamna Lucreția, gospodina desăvârșită ne-a primit cu drag și bucurie. Am găsit masa pregătită cu bunătățile casei și acel sentiment rar că nu suntem vizitatori, ci membri ai unei mari familii.

Și poate că adevărata minune a acestui loc nu este ceea ce se vede, ci ceea ce se simte. Se simte respectul pentru oameni, se simte dragostea pentru comunitate și dorința sinceră de a aduce lumină în viața celor din jur.

Familia Mititean a înțeles un adevăr simplu: omul nu poate trăi singur. El are nevoie de dialog, de apropiere, de încurajare, de o vorbă bună și de sentimentul că aparține unei comunități. De aceea, prin întreaga lor activitate culturală și umană, Ioan și Lucreția Mititean au construit în jurul lor o adevărată familie sufletească.

Cele peste o mie de „portrete în cuvinte” cuprinse în colecția „În vârful peniței”, publicate de-a lungul anilor sunt dovada iubirii lor față de oameni și de poveștile lor. Fiecare portret este un semn de prețuire, fiecare rând este o mână întinsă, fiecare cuvânt este o mărturie că nimeni nu este prea neînsemnat pentru a fi observat și apreciat.

Poate că de aceea chemarea „Haideți pe la noi!” are o putere atât de mare. Pentru că ea nu invită doar la o vizită, ci invită la prietenie, la comunicare, la încredere, la omenie.

Într-o lume în care oamenii se grăbesc și se îndepărtează unii de alții, familia Mititean continuă să apropie suflete, să creadă în bunătate, în credință, în cultură și în puterea unui zâmbet. Iar atunci când cineva îi întreabă care este secretul acestei frumoase legături cu oamenii, răspunsul pare să vină firesc, cu aceeași căldură care le caracterizează întreaga viață: „Haideți pe la noi!”

Patru cuvinte simple, care au unit sute și sute de oameni, care au transformat o casă într-un loc al prieteniei, care spun totul despre două suflete frumoase. Și cât timp aceste cuvinte vor continua să fie rostite, va exista întotdeauna un drum care duce spre bunătate, spre lumină și spre oameni.

Cu recunoștință și respect, mă înclin spre oamenii numiți simplu și frumos - Ioan și Lucreția Mititean.

Gabriela Nedelcu Teodorescu, Iași