Cărturari din satul de peste râu - Lușca: Părintele protopop Ovidiu Sermeșan, Aurelia Dan și Ioan Mititean, pe podiumul credinței, școlii și presei

Parcurgând cu atenție cele 37 de volume ale seriei „În vârful peniței”, semnate de Ioan Mititean, am descoperit o lume bogată în idei, amintiri și mărturii despre oameni și locuri, păstrate cu grijă în paginile scrise. Dintre aceste lucrări, o emoție aparte mi-a trezit volumul „Amintiri de peste râu”, o adevărată monografie sentimentală a satului natal Lușca, întinsă pe mai bine de 650 de pagini, în care autorul își regăsește rădăcinile, reînvie chipuri dragi și readuce în lumină frumusețea unei lumi în care trecutul continuă să trăiască prin amintire.

Din multitudinea de oameni și destine prezentate în volumele „În vârful peniței”, am desprins trei personalități ale satului Lușca, oameni care astăzi îndeplinesc responsabilități importante și care, prin activitatea lor, duc mai departe numele și prestigiul locului de baștină.

Preotul Ovidiu Sermeșan, astăzi protopop al Țării Năsăudului, este omul care și-a pus credința, priceperea și puterea sufletească în slujba Bisericii și a oamenilor. Prin misiunea sa, poartă mai departe valorile spirituale și morale cu care a crescut și care își au, fără îndoială, rădăcinile și în satul natal.

Prof. dr. Aurelia Dan întruchipează cu noblețe și sensibilitate lumea școlii și a educației, fiind implicată în coordonarea învățământului județean. Prin competență, dăruire și un profund simț al responsabilității, își pune cunoștințele și sufletul în slujba formării noilor generații, contribuind la clădirea unui viitor în care educația rămâne temelia împlinirii umane.

Și apoi, scriitorul Ioan Mititean, cel care de 15 ani conduce Filiala Năsăud a Ligii Scriitorilor Români și care a transformat scrisul într-o misiune a sufletului, iar amintirea, într-o formă de nemurire. Prin cele aproximativ 15.000 de pagini memorialistice scrise de-a lungul anilor, el a reușit să salveze de la uitare chipuri, întâmplări și destine. Este omul care are darul de a spune, în cuvinte simple, lucruri complicate și profunde, făcând din viața oamenilor obișnuiți adevărate povești de suflet.

Iată, așadar, trei oameni ai satului de peste râu, trei destine care au pornit din același spațiu al copilăriei și care, prin muncă, credință, cultură și dăruire, au ajuns să reprezinte comunitatea din care se trag.

Părintele Ovidiu Sermeșan, Protopop al Năsăudului și fiu al satului Lușca, este unul dintre acei slujitori ai altarului care au înțeles că preoția nu înseamnă numai chemare divină, ci și dăruire necontenită pentru oameni. Prin credință, blândețe și iubire față de semeni, a transformat slujirea într-o misiune de suflet, fiind pentru credincioși un povățuitor spiritual și un adevărat părinte sufletesc, mereu gata să asculte, să aline și să dăruiască o rază de speranță. La ceas de bucurie, le este alături cu binecuvântare, iar în clipele de încercare le oferă mângâiere, sprijin și puterea de a merge mai departe. Prin răbdare, bunătate și apropiere sinceră, reușește să aducă oamenii mai aproape de Biserică și unii de alții, întărind legăturile comunității prin puterea credinței și căldura cuvântului rostit din inimă. De aceea, numirea ca Protopop al Năsăudului este o recunoaștere binemeritată a unei activități deosebite, dar, pentru cei care îl cunosc, adevărata sa valoare se vede în respectul, încrederea și dragostea pe care i le poartă oamenii.

România are nevoie de dascăli cu vocație, competență și devotament, iar printre aceștia se numără și prof. dr. Aurelia Dan Pop, „doamna de peste râu” pasionată de cercetarea istorică, un om care își dedică activitatea educației și formării tinerei generații. Prin implicarea în proiecte alături de copii, părinți și comunitatea școlară, contribuie la dezvoltarea unui mediu educațional bazat pe colaborare, încredere și responsabilitate. Rigoarea științifică, echilibrul și puterea de a mobiliza oamenii în jurul unor idealuri comune au consacrat-o ca un dascăl de vocație și un manager de înaltă ținută profesională, calități care au recomandat-o pentru importante responsabilități în conducerea învățământului județean.

Pentru consătenii săi, prof. Aurelia Dan Pop rămâne un motiv de mândrie și un exemplu de profesionalism, dăruire și respect pentru școală. Un om care demonstrează că, oriunde te-ar purta viața, adevărata valoare se construiește prin muncă, prin carte și prin dragostea față de oameni.

Un alt nume care se desprinde din paginile pe care le-am citit este cel al cronicarului Țării Năsăudului, Ioan Mititean, născut în Lușca. Din cărțile sale am descoperit o lume întreagă, păstrată cu grijă în paginile unei impresionante activități jurnalistice și memorialistice.

Ioan Mititean este bine cunoscut și dincolo de meleagurile năsăudene, prin munca sa neobosită de a aduna, consemna și transmite generațiilor viitoare oameni, fapte, locuri și întâmplări care altfel s-ar pierde în negura timpului. Pentru a evidenția mai bine valoarea acestei impresionante opere, îmi permit să redau un amplu fragment din volumul al III-lea „În vârful peniței”, semnat de colonelul-scriitor Iulian Patca din Cluj:

„Până la Ioan Mititean din Năsăud, la origine lușcan, două opere monografice cu caracter de unicat s-au impus în conștiința publicului. Prima este Cartea vieții, scrisă de parohul comunei Șanț, Pamfiliu Grapini, între anii 1903 și 1945, un jurnal însoțit de evenimente care i s-au părut demne de a fi consemnate, la nivel personal, local, teritorial, național sau din lumea largă.

A doua operă îi aparține țăranului Toader Hrib, din ținutul Sucevei, care a scris în perioada interbelică o Cronică de la Arbore, un amalgam de portrete, gânduri și fapte mărunte, din care se poate reconstitui astăzi viața satului bucovinean.

Din această stirpe rară a cărturarilor predestinați, fini și exacți observatori ai faptelor și semnificațiilor, face parte și năsăudeanul Ioan Mititean. El își poartă cu demnitate și obstinație crucea, luptând doar cu arma cuvântului și animat de conștiința lui scripta manent. Puțini intelectuali au cutezat să intre și să rămână în agora publicistică, așa cum face el de peste cinci decenii, adunându-și râvna între copertele unor cărți cu titlul comun și oarecum neutru „În vârful peniței”. Scrise cu vocație de povestitor și cu har jurnalistic, ele alcătuiesc un univers fabulos de oameni, locuri și întâmplări din Țara Năsăudului.”

Cuvintele lui Iulian Patca surprind cu admirabilă claritate ceea ce reprezintă Ioan Mititean pentru cultura și memoria acestor meleaguri. Pe lângă scriitorul și jurnalistul neobosit, el este omul care și-a transformat pasiunea pentru oameni și locurile natale într-o adevărată misiune: aceea de a nu lăsa timpul să șteargă urmele unei lumi care merită să fie cunoscută, respectată și transmisă mai departe.

Poate că aceasta este una dintre cele mai frumoase lecții pe care ne-o oferă satul Lușca: un loc poate fi mic pe hartă, dar poate fi mare prin oamenii pe care îi formează. Iar oamenii adevărați ai unui loc nu se îndepărtează niciodată cu adevărat de rădăcinile lor. Ei le poartă în suflet și le duc mai departe prin ceea ce fac.

Preotul, profesorul și scriitorul - trei vocații, trei destine, trei moduri de a sluji oamenii, unite prin aceleași rădăcini și prin aceeași dragoste față de semeni. Prin credință, educație și cuvânt scris, ei duc mai departe spiritul satului, îi cinstesc trecutul și îi dau speranță viitorului.

Gabriela Nedelcu Teodorescu, Iași