Doi oameni care adună în cărți gânduri frumoase, pace și liniște - Lucreția și Ioan Mititean

Darul de carte, primit din partea dragilor oameni de cultură năsăudeni, Lucreţia şi Ioan Mititean, mă îndeamnă iarăşi, să subscriu la ideile acelor oameni – personalităţi, din diverse domenii de activitate, care consideră învăţământul un izvorâtor de ape curgătoare, ce poartă în matca lor sensul vieţii.

          Doi tineri învăţători, Ioan Mititean şi Lucreţia Mititean, pornind pe drumul vieţii, cu sufletul scăldat în roua florilor şi cântecul pământului năsăudean, au întipărit în preocupările şcolare sensuri nobile, dezvăluind un univers moral, generaţiilor de elevi, transmiţând lumina cărţii peste vremi, conservând cunoştinţe şi deprinderi de valoare, prin transmiterea lor, către generaţiile următoare. Privindu-i atentă, zăresc în floarea ochilor, comori sufleteşti, purtate în corolele atâtor primăveri şi în gândurile lor celeste, dorind parcă să-mi spună:

        Cuvintele-au încărunţit

        Purtând prin ani iubirea curată

        Dumnezeu ne-a ocrotit

        Într-o petală parfumată.

Şi le-aş răspunde:

          La obârşie la izvor

          Sufletul mi se topeşte-n dor.

          Scriitorul-jurnalist Ioan Mititean vine în întâmpinarea predecesorilor, păstrând valorile spirituale în care sunt însumate ca într-o matcă, toate izvoarele sufleteşti de care dispune un popor. Dragii noştri scriitori năsăudeni Ioan şi Lucreţia Mititean exprimă sentimente cu vibraţie înaltă în scrierile lor, adresându-se unui public superior în simţire şi gândire, conştientizând că familia a păstrat valenţe sacre, fiind celula societăţii – un adevărat laborator sacru, care întreţine  neamul şi pământul. O culegere de „Predici rostite în duminicile de peste an”, realizată de Doamna Lucreţia Mititean este un adevărat COMPENDIU, accesibil credincioşilor, care cimentează legăturile dintre creştini, ne unesc în rugăciuni de mulţumire şi slavă aduse măreţiei lui Dumnezeu. Aceste legături benefice dintre creştini, se înscriu dintotdeauna în istoria creştină a oamenirii, ca semn al veneraţiei pentru armonia divină. Alături de inimile care ard în rugăciune la sfintele altare, credincioşii rostesc cu evlavie: Preafrumoasă eşti Marie! Tu eşti slava, bucuria şi cinstea neamului nostru!

          Doamna Lucreţia Mititean şi-a înnobilat existenţa prin „filosofia vieţii” – care are la bază tabla de valori creştine – această filosofie, dând roade cu valoare veşnică! Scriitoarea ştie că sufletul este rădăcina iubirii, fără de care nu este început, iar iubirea lui Iisus este o operă ascunsă, plină de dăruire.

          Este o bucurie pentru mine, să cunosc astfel de oameni, cu caracteristici înnăscute, cu o gândire creatoare, care transmit nu numai cunoştinţe, ci formează caractere! Profesia acestor oameni are la bază vocaţia – cuvânt de care s-au legat vise, speranţe, dar şi regrete amarnice. Din scrierile cărturarilor năsăudeni, din gândirea lor, din evenimentele consemnate în cărţi despre personalităţi ilustre se desprind idei care trebuie duse mai departe, deoarece societatea trebuie îndrumată spre muncă, moralitate şi creaţie, conştientizând că un popor nu trăieşte numai prin ceea ce  moşteneşte, ci şi prin ceea ce adaugă cu fiecare zi la sufletul său.

          „Pilda oricât ar fi ea de mută, este unul din cei mai puternici dascăli din lume.”

          Unii se consideră educatori, mai mult prin ceea ce spun şi prea puţin, prin ceea ce fac. Fiindcă istoria ţării a fost scrisă cu trandafiri şi lacrimi de sânge, dragostea de ţară trebuie păstrată în suflet. Părinţii care au luptat în război sunt vii: Vasile Mititean şi câţi părinţi şi vechi dureri....

          Modele de oameni care au făcut lumină, glăsuiesc din „Pagini de carte, pagini de ziar”, din „Lumea românească”, amintindu-ne de Badea CÂRŢAN, de învăţători, profesori, profesori universitari, preoţi, academicieni, oameni care au apreciat moştenirea culturală şi intelectuală, respectul pentru diversitatea şi demnitatea umană, furnizând un feedback constructiv, atât elevilor şi părinţilor cât şi lor înşişi. Academicianul Dumitru Protase exprimă la onorabila vârstă de 90 de ani: „Mă mândresc că sunt om al acestui ţinut”, arătându-ne cât de legat este omul, din punct de vedere biologic, de pământul pe care s-a născut.

          Academicianul Ioan – Aurel Pop – istoric, preşedintele Academiei Române ne poartă în universul istoric din toate timpurile, păstrând imaginea neştearsă a locurilor natale, tabloul întregului Ardeal, a ţării noaste.

Interviurile acordate de academicianul Ioan – Aurel Pop, la posturile de radio şi televiziune, pe care le ascult, contribuie la educaţia tineretului într-o lume plină de egoism şi patimi dezordonate, mişcând şi sensibilizând prin expunere şi cultură, coardele sensibile şi tainice ale sufletului şi gândirii, dornice de Adevăr şi frumos şi de o elevaţie deasupra a tot ce este mediocru şi desuet – prin cuvintele ce exprimă adevărul estetic.

          Revista „Virtus Romana Rediviva”- redactor şef Ieronim Marţian, prof. universitar, va rămâne o vitrină a timpului la care vor adera oameni cu bunul simţ al realităţii, pentru formarea conştiinţei generaţiilor viitoare.

          Cărţile „Lumea românească”, „Atelierul fanteziei” şi „Predici rostite în duminicile de peste an” sunt darul  de suflet al scriitorilor năsăudeni, pentru mine, amintindu-mi mereu, de scriitorii care poartă în suflet o medalie de aur, cinstind prin muncă pământul năsăudean transilvănean: Ioan şi Lucreţia Mititean.

          Mulţumiri, îmbrăţişări, preţuire şi admiraţie amândurora!

          Şi fiindcă se apropie Crăciunul şi colinda – tezaur de limbă ne bate la poarta sufletului, transmit dragilor scriitori Lucreţia şi Ioan Mititean, precum şi  scriitorilor Ligii Scriitorilor Români care colaborează cu revista „Agora literară” - redactor şef Iulian Patca, director – Al. Florin Ţene, urări de sănătate, pace şi bucurii sfinte.

          Crăciun fericit! Sărbători fericite! La mulţi ani!

          Cu dragoste şi preţuire,

          Prof. Paraschiva Cărbunar

          Membră în Liga Scriitorilor Români – filiala Cluj

Pildă şi gând luminos

Scriitorilor năsăudeni Ioan şi Lucreţia Mititean

Pe bolta cerului din când în când,

Scriu Pseudonimul unui gând;

Lăsând pe fila amintirii

Un spic de grâu, rugându-se luminii.

În calendarul timpului, o literă e omul

O creangă verde ca şi pomul

Dorinţele lui, roade în pârgă,

Fac izvoarele să curgă.

Oamenii cu HARUL divin primit

Geniul omenesc au sfinţit!

Graniţe, între viaţă şi muncă, n-au pus nicicând

Lăsând pildă şi gând luminos pe pământ!

Mă întreb, de ce păsările cântă

În codrul drag înverzit

Râurile-n valuri frământă

Al lumii dor, nemărginit!

Suspină zarea transilvană

În PAGINI DE CARTE, PAGINI DE ZIAR

Şi sufletul fără PRIHANĂ

ŞI TRECUTUL ISTORIC MILENAR.

Tinca, 7.12.2019