Icu Crăciun, “sinucigaşul”

Ce v-am zis eu zilele trecute despre Icu Crăciun, vă mai amintiţi? Dacă nu, deschideţi „Răsunetul” şi veţi afla. Zisa mi se confirmă. Vreţi dovezi? “Vatra”, nr. 10-11/2015 (ori a apărut cu întârziere, ori n-am dat eu de ea până acum, pe internet, ţin să precizez!), doldora de subiecte care mai de care, vorba aceea, oferă cititorilor şi o amplă şi miezoasă rubrică: “starea prozei scurte”. Printre semnatari se află şi Icu Crăciun. Cu vreo 15 proze - nu scurte, ci foarte scurte! Scrise cu har şi inteligenţă, schiţele lui sunt de tot hazul! Merită citite! Iată doar una dintre acestea.

Sinucigaşul

Stam singur în făgădău şi numai ce apare un tip şi-mi trage două palme ca-n zbici şi-mi bea halba de bere din faţă. Eu, atunci, încep să plâng ca o muiere. „Ptui, bată-te norocu’ să te bată!” - zice tipu’ şi mă bate pe spate – pentru o bere te pişi pe ochi ca o fată mare!” „Măi omule, eu am alte motive, zic. Cum să nu plâng, pune-te în locu’ meu: azi dimineaţă şefu’ m-a pus să-mi dau demisia. Merg acasă şi găsesc pe masă un bilet de la soţie prin care mă anunţa că mă părăseşte. Am vrut să-mi pun capăt zilelor spânzurându-mă; prima dată mi s-a rupt scaunu’, a doua oară mi s-a rupt funia. M-am dus la calea ferată cu gând să-mi ia viaţa locomotiva. Îmi pun capu’ pe şine, vine trenu’, da în loc să treacă peste grumazu’ meu, din cauza macazului o ia în altă parte. Acu am venit la bufetu’ ăsta, mi-am pus otravă în bere să mă omor şi vii dumneata şi-mi bei berea. Treabă-i asta?

Olimpiu Nuşfelean este cel de-al doilea bistriţean găzduit în paginile acestui număr al revistei „Vatra”. Cu poemul „Mai sus decât turla biserici”. La rubrica „neoexpresionismul poetic românesc”, alături de alţi doi conjudeţeni: Dan Coman („Violul”) şi Dinu Flămând („Libertatea tăcerii). Mai semnează: Ion Cristofor, Gellu Dorian, Kocsis Francisko, Ştefan Manasia, Viorel Mureşan, Ioan Moldovan, Aurel Pantea, Ioan S. Pop, Liviu Ioan Stoiciu, George Vulturescu, Andrei Zanca şi alţii. Ceea ce ne scuteşte de alte comentarii!