Imaginea unei săli de clasă din trecut, în expoziţie la Arhivele din Bistrița-Năsăud

"ȘI NE-AM FĂCUT MARI!"
"Educația nu înseamnă pregătire pentru viață, educația este viața însăși!" - John Dewey
Învățământul are tradiție bogată în județul nostru. Cea mai veche școală românească este atestată, în comuna Ciceu Poieni, în anul 1475. În secolul al XVI-lea, de la Feldru, a plecat vestitul cărturar, Toader, spre Moldova, pentru a răspândii cultura sa. Odată cu înființarea Regimentul al II-lea, s-a pus bazele unui sistem școlar creat în primul rând pentru a pregăti viitoarele cadre militare, dar și o transformare la nivel mental a populației.
Pentru zona săsească umanismul transilvan, din a doua jumătate a secolului al XV-lea, a deschis primele breșe în cultura bisericească și a pregătit Reforma.
Informații sigure despre existența vechiului gimnaziu din Bistrița datează din 1538. Din 1722, învățământul devine obligatoriu în rândul sașilor, iar începând cu 1777, la Bistrița existau două gimnazii, unul catolic- al Piariștilor și unul Evanghelic.
Comunitățile maghiare dispuneau de școli bisericești, începând cu secolul al XV-lea, studiul făcându-se în latină.
De o modernitate a învățământului putem vorbi din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, existând o interconectare cu schimbările social-politice, în curs. După 1870, tot mai multe state acordă o atenție deosebită învățământului, fenomenului alfabetizării, accesului femeilor la învățământ superior, constituirea elitelor, construirea unor localuri moderne, pregătirii corpului profesoral, elaborarea unor programe moderne. Acest fenomen are influențe și consecințe și asupra zonei noastre, prin cele două Gimnazii: Evanghelic de la Bistrița si cel Superior de la Năsăud și apariția Școlii de Stat Maghiare. Unele din aceste instituții continuă să se dezvolte și după 1918, altele se reformează.
Perioada comunistă transformă învățămâtul in acord cu noile directive, determinând, cumva și o rupere cu tradiția.
Expoziția aduce în atenție, din multitudinea documentelor pe care le păstrează Arhivele din Bistrița-Năsăud, documente reprezentative care dau dimensiunea acestui fenomen, cu accent pe a doua jumătate a secolului al XIX-lea și interbelic, dar și obiecte care întregesc imaginea unei săli de clasă din trecut!
Vă așteptăm cu drag!
Cu stimă,
Cornelia Vlașin