( Interviu) Pr. Marius Pintican: Cine pe sărac ajută, pe Dumnezeu împrumută. Oferim masă pentru 80 de bistriţeni, zilnic. Serviciul de Ambulanţă, prin 12 asistenţi medicali, este, gratuit, alături de cei în neputinţe medicale

                  Rep.: - Filantropia, valoarea faptelor noastre. Vom vorbi despre fapte reale înfăptuite de părintele Marius Pintican, preşedintele Asociaţiei Filantropia Ortodoxă Filiala Bistriţa-Năsăud, preit la Biserica de la Apollo. Iată, valoarea faptelor noastre s-a văzut, pentru că suntem în perioada în care sper că Lumina pe care am primit-o de Sfintele Sărbători ale Paştelui este încă în sufletele noastre. „De Paşti, 130 de copilaşi din judeţul nostru au primit încălţăminte şi haine noi de la Biserica Ortodoxă”, scriam noi pe pagina 1 a ziarului „Răsunetul”, o ştire preluată, de altfel, de toţi colegii din presă. Trebuie să ne găsească sărbătorile împreună, şi săracul, şi bogatul?

         Pr. Marius Pintican: - Da, aşa am şi gândit această campanie umanitară când ne-am adresat bistriţenilor buni şi credincioşi, în primul rând, de la cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur din noaptea de Înviere, când ni se transmite Cuvântul de Învăţătură ca toţi să intre în bucuria Domnului pentru că evenimentul Învierii este unul unic, special, prin care  noi toţi trebuie să ne bucurăm, trebuie să ştim să ne simţim ca părtaşi din familia bunului şi milostivului Dumnezeu care s-a întrupat pentru noi, care din dragoste faţă de om  S-a răstignit pe Cruce şi a Înviat a treia zi şi noi toţi trebuie să intrăm în bucuria Domnului. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Toţi să vă bucuraţi, toţi să petreceţi împreună în bună cuviinţă, viţelul este gras, nimeni să nu fie lipsit. Cei ce au postit, cei ce n-au postit, cei ce s-au înfrânat şi cei care au fost mai leneşi, toţi să intre în bucuria Domnului. Nimeni să nu ducă lipsă de nimic, nimeni să nu spună că duce lipsă de un lucru anume, toţi să intre în bucuria Domnului”. De la acest mesaj al Sfântului Ioan Gură de Aur s-a şi pornit oarecum această campanie umanitară de Sfintele sărbători de Paşti prin care am dorit să ajungem la cât mai multe familii nevoiaşe, care nu au avut să pună ceva pe masă sau nu au avut destul de Sfintele Paşti. Spre bucuria noastră, ca de fiecare dată când organizăm astfel de campanii umanitare în preajma sărbătorilor mari de peste an, credincioşii noştri bistriţeni, şi nu numai - pentru că impactul acestei campanii umanitare derulate de noi a avut ecouri naţionale şi chiar internaţionale, aş putea să spun – s-au mobilizat. Pa pagina de faceboock am pus o listă cu câteva zeci de familii nevoiaşe către care am putut să ne îndreptăm ajutorul şi o listă cu peste 130 de copilaşi pe care fiecare om a putut să-l aleagă – pe unul sau mai mulţi copii – şi să-l îmbrace în hăinuţe noi. Aşa după cum ştim şi din copilăria noastră, cum am fost învăţaţi, părinţii noştri ne-au dăruit, când eram micuţi, de Sfintele sărbători de Paşti şi de Crăciun, încălţăminte nouă. Ne-am gândit să împărtăşim şi acestor copilaşi care, cu siguranţă, nu au beneficiat şi nu beneficiază de această bucurie în fiecare an, să fim şi noi bucuria împărtăşită pentru toţi cei care aşteaptă să trăiască aceste sărbători în lumina frumoasă, veselă şi luminată a lui Hristos. Aşa s-a ajuns ca noi, prin pachete generoase, să aducem lumină şi bucurie, nădejde şi speranţă la peste 550 de persoane şi să îmbrăcăm, după cum spuneaţi şi dumneavoastră, peste 130 de copilaşi nevoiaşi, orfani, din familii monoparentale sau din familii numeroase. Am arătat din nou că bistriţenii, în mod deosebit, sunt oameni buni, credincioşi, care au această deschidere şi aplecare spre de cel aflat în neputinţă, boli şi necazuri.

         Rep.: - Să ne bucurăm împreună de Lumină, de evenimentele frumoase şi să ştim că în tot ceea ce este dat omului, Domnul este cu el.       

         Pr. Marius Pintican: - Toate aceste lucruri frumoase ne trezesc sentimente de unitate, de bucurie. Ştim cu toţii că, atunci când bucuriile sunt împărtăşite, sunt trăite împreună, ele sunt de o intensitate mult mai mare. La fel sunt şi lucrurile Bisericii. Frumuseţea bisericii o dau oamenii. Atunci când sunt în Biserică mai mulţi, când vedem adunarea credincioşilor, spunem că o Biserică este cu atât mai frumoasă cu cât oamenii, membrii comunităţii sunt mai mulţi şi atunci frumuseţea o dau sufletele oamenilor prezenţa lor în faţa lui Dumnezeu şi îi aduc mulţumire la Sfânta Liturghie pentru toate binecuvântările revărsate asupra lor, pentru toate încercările care sunt prezente în viaţa fiecărui om din această lume. Toate aceste lucruri frumoase este de mare preţ să le petrecem împreună pentru că sunt de o intensitate mult mai mare. La fel şi lucrurile mai puţin plăcute. Vedeţi, oamenii care se află într-un anumit impas, într-o neputinţă, într-un neajuns, într-o boală, dacă sunt sprijinul celor din jur, dacă văd că nu sunt marginalizaţi – de fapt, aceste lucruri le încercăm şi noi prin acţiunile bisericii, fie sociale, fie filantropice – venim în sprijinul lor pentru ca aceste persoane să nu se simtă izolate, abandonate, să arătăm întregii lumi valoarea fiecărui om, care este incomensurabilă, fiecare om este extrem de important în faţa lui Dumnezeu. De altfel, Hristos ne-a spus că El este prezent în fiecare suferinţă, în fiecare neputinţă a omului, El se identifică cu fiecare om aflat în neputinţă, cu fiecare caz social, am spune noi.  Şi atunci vedem că, această misiune a Bisericii despre care vorbim, această filantropie îşi are izvorul într-un sentiment care a marcat existenţa întregii omeniri încă de la începutul ei, cu toate implicaţiile sale, şi anume dragostea. Din acest sentiment al dragostei a pornit şi grija pentru cei care n-au putut să-şi desfăşoare activitatea la fel ca şi ceilalţi oameni – am spune acum, în zilele noastre, cei care au suferit  de un anumit lucru sau care au un handicap şi nu se pot îngriji singuri – au nevoie de ceilalţi ca să-i sprijine pentru că fiecare om are darul, talantul lui Dumnezeu prezent în viaţa lui. Chiar dacă ni se pare nouă că un om nu este de folos şi nu poate să desfăşoare toate lucrurile pe care noi, cei sănătoşi, le putem face, dacă stăm şi analizăm fiecare om în parte o să vedem frumuseţea lui aparte şi darul lui sădit de Dumnezeu şi rostul cu care l-a trimis Dumnezeu în lume. Aşadar, din această preocupare a comunităţilor creştine dintotdeauna pentru cei săraci, pentru cei bolnavi s-a născut şi dragostea pentru om – filantropia – pentru că vorbind despre filantropie vorbim de fapt despre dragostea lui Dumnezeu care derivă din dragostea lui Dumnezeu pentru oameni. Noi nu facem altceva decât decât să fim copii ale Părintelui nostru Ceresc, pentru că copiii nu sunt nimic altceva decât copii ale părinţilor, iar dacă Dumnezeu este iubire prin definiţie, cum spune Sfântul Evanghelist Ioan, noi nu trebuie să fim altceva decât nişte copii ale iubirii în lume. De aici vedem cât de frumos izvorăşte filantropia în lume, iar când vorbim despre o istorie a filantropiei vedem că nu spunem spune că filantropia a început într-un moment anume, ci existenţa creştinismului este acoperită de istoria filantropiei. Mărturii despre această grijă faţă de om, de această iubire faţă de om, de filantropie, avem în întreaga Sfântă Scriptură, în Vechiul Testament şi, cu precădere, într-un mod mai accentuat, în Noul Testament. Întotdeauna, acţiunile filantropice s-au referit nu doar la modul individual ci s-au concretizat şi în forme organizate, instituţionalizate, pentru că, chiar Cartea faptelor Apostolilor din Noul Testament ne arată cum, în sânul Bisericii Mamă din Ierusalim, s-au organizat colecte pentru oameni, pentru bisericile care se aflau într-un impas, se adunau obiecte, bani şi se trimiteau acolo unde era nevoie. Şi astăzi putem spune că niciodată bisericile de pretutindeni nu au fost preocupate atât de mult de grija şi de slujirea oamenilor, pentru că bisericile creştine au înţeles că nevoia oamenilor este mult mai mare astăzi decât în trecut, au fost conştientizate de faptul că, dacă noi, ca biserică, nu ne-am implica mai mult în societate, să nu fim prezenţi în viaţa oamenilor când ei într-adevăr au nevoie de noi, de Biserică, atunci Biserica ar risca să fie unde izolată, să rămână la marginea vieţii omeneşti şi să nu-şi împlinească menirea. Pentru că filantropia, de fapt, face parte din misiunea bisericii chiar dacă misiunea ei stă în propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu prin slujire, prin săvârşirea Sfintelor Taine, trebuie mereu ca această slujirea preoţilor din biserică să fie însoţită de slujirea diaconală sau de filantropie, aşa cum o cunoaştem în cărţile Noului Testament, ca o expresie concretă a iubirii de Dumnezeu şi de aproapele. Adică, să se concretizeze credinţa noastră în Dumnezeu prin iubirea faţă de El şi iubirea faţă de aproapele, ceea ce spune Mântuitorul Iisus Hristos că în această poruncă se cuprind toată Legea şi proorocii, chiar această frază atât de cuprinzătoare, adică să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Vedem, aparent, cât de simplu este să împlinim legea şi proorocii, dar pe de altă parte, atât de greu când trebuie să punem în aplicare această dragoste faţă de aproapele. Pentru că ne place să ne considerăm oameni buni, oameni corecţi, oameni morali, milostivi, iertători, până la proba contrarie, până când suntem provocaţi, până când suntem puşi în faţa faptului împlinit de a întinde o mână, de a fi darnici, de a fi milostivi, de a fi iertători, atunci arătăm într-adevăr, cine suntem cu adevărat. Asta le spun şi oamenilor, şi tinerilor din Biserică să fim conştienţi şi foarte atenţi la felul în care reacţionăm noi în societate, cum vorbim noi în societate, cum ne comportăm, ce gesturi facem, ce răspunsuri dăm, pentru că, până la urmă, aici se arată adevărata faţă şi valoarea noastră.

         Rep.: - Valoarea faptei – aşa cum spunea colegii de la Trinitas TV despre faptul că Asociaţia Filantropia Ortodoxă Bistriţa-Năsăud poartă povara celui căzut în  amărăciune prin proiecte serioase și profesioniste.  Dacă vrem să fim lângă Dumnezeu mereu să facem acţiuni filantropice. Mitropolitul Bartolomeu – este Centenarul naşterii -  spunea atât de frumos despre colindele noastre, despre versurile populare, că sunt adevărate perle ale acestui popor şi să ne amintim de acele colinde în care, coborând Dumnezeu cu Sfântul Petru, din puţinul lui, săracul dădea şi celui venit în casa lui, iar Dumnezeu a înmulţit tot ce era pe masă. Cred că acesta este scopul: dacă vrem să fim lângă Dumnezeu trebuie să dăruim din puţinul pe care-l avem şi Dumnezeu ne va înmulţi faptele.

         Pr. Marius Pintican: - Cine pe sărac ajută, pe Dumnezeu împrumută, iar Dumnezeu niciodată nu rămâne dator. El îşi plăteşte cu generozitate toate datoriile. Este important ca noi să-l îndatorăm pe Dumnezeu cât mai mult prin faptele noastre bune.

         Rep: - Vreau să ne spuneţi despre Cantina  socială „Sfânta Filofteia”, care are sediul chiar în centrul Bistriţa, în clădirea Protopopiatului Bistriţa, cine beneficiază de ajutorul cantinei, cine şi cum putem dona pentru masa de la cantină?

         Pr. Marius Pintican: - Această cantină, pe care cred că o cunosc toţi bistriţenii – Cantina socială „Sfânta Muceniţă Filofteia” -  s-a înfiinţat la iniţiativa şi binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei care şi-a dorit ca la Bistriţa să fie, să existe un loc unde biserica să dea de mâncare, să sature flămânzii, să sature oamenii sărmani. Cu acest gând s-a înfiinţat Asociaţia Filantropia, cu acest gând al Părintelui nostru Mitropolit, ca Biserica să fie aproape de cei aflaţi în suferinţă şi, în mod deosebit, cantina socială să se înfiinţeze în municipiul nostru. Ceea ce s-a şi întâmplat, cu ajutorul bunului Dumnezeu, în anul 2014, când a avut loc inaugurarea sediului Asociaţiei Filantropia care cuprinde şi cele două proiecte social-filantropice, şi anume, Cantina socială „Sfânta Muceniţă Filofteia” şi Centrul de zi pentru Vârstnici „Sfântul şi Dreptul Simeon”. Bineînţeles, cantina socială se adresează tuturor oamenilor sărmani care se află într-un impas, care se află în situaţii de dificultate, însă în atenţia noastră sunt în primul rând copii orfani, persoanele cu handicap care nu se pot îngriji singure, bătrânii cu venituri reduse care au foarte multe cheltuieli cu medicamente, întreţinere şi nu le mai rămân bani pentru a se îngriji aşa cum se cuvine. Ei vin la noi, la cantină, li se întocmeşte o anchetă socială prin Biroul de Asistenţă Socială al Protopopiatului Ortodox Bistriţa, cu care avem o frumoasă colaborare, şi, în acest loc binecuvântat din clădirea Protopopiatului Ortodox din Bistriţa, care ne-a fost pus la dispoziţie, de către preacucernicii părinţi de la Biserica de la Coroana, de părintele protopop Alexandru Vidican, de părintele profesor Nicolae Feier şi părintele Vasile Beni, un spaţiu generos şi foarte potrivit pentru a se desfăşura o astfel de activitate social-filantropică. În anul 2014, a demarat acest proiect grandios pe care l-am pornit, vă spun drept, cu strângere de inimă, pentru că nu ştiam cu va funcţiona, dacă oamenii se vor solidariza, dacă vom avea ce pune pe masă pentru oamenii străzii, dar Dumnezeu, prin mijlocirea Sfintei Filofteia, totdeauna ne-a fost alături. În cei şase ani de zile, aproape şapte ani,  n-a fost nicio zi în care să nu avem ce pune pe masă pentru oamenii necăjiţi. Este bine să se ştie că noi facem mâncare din ceea ce primim acolo, la sediul cantinei, iar oamenii din oraşul nostru, şi nu numai, şi din împrejurimi, vin şi aduc alimente sau vin cu donaţii de bani cu care noi să putem cumpăra cele necesare pentru a putea oferi masa de prânz pentru peste 80 de persoane zilnic. Şi facem acest lucru, iată, din anul 2014. În fiecare zi, să dai de mâncare la peste 80 de persoane nu este lucru puţin şi nu este un lucru uşor. Dar Dumnezeu face minuni în fiecare zi şi lucrează în chip minunat cu fiecare dintre noi şi sunt convins că toţi cei care vin şi participă, din prisosul sau din puţinul lor, cu un bănuţ sau alimente la cantina socială, Dumnezeu le răsplăteşte din plin. Pentru că vedem că ei, în continuare, vin şi participă ca din darul lor să mângâie şi pe cei aflaţi în neputinţă şi necazuri. Mai mult, de la ora 12.30, în fiecare zi, până la ora 14.30, oamenii pot vedea ce se întâmplă la noi la cantină şi efectiv cei aflaţi în neputinţă, beneficiarii cantinei, vin şi îşi iau mâncarea, la pachet acum, în această perioadă de pandemie, şi o duc acasă unde mănâncă cu toţii, o împart şi cu ceilalţi din familie. Este un proiect de suflet al nostru şi o bucurie şi o mângâiere pentru ei, pentru că nu este doar o cantină socială, cum am spus şi cu alte ocazii, este un loc în care noi avem o şansă să ne mântuim. Cantina socială pune în practică faptele credinţei noastre. La Judecata de Apoi, ne amintim că Mântuitorul Iisus Hristos ne va aplica acest criteriu de judecată principal - dacă l-am săturat pe cel flămând, dacă l-am îmbrăcat pe cel gol, dacă l-am vizitat pe cel întemniţat, dacă am vizitat pe cel bolnav şi l-am ajutat. În cadrul acestei cantine sociale să ştiţi că toate se împlinesc şi se împletesc atât de frumos încât avem şansa să ne mântuim sufletele şi să beneficiem de multe daruri din partea lui Dumnezeu, ca răsplată pentru solidaritatea oamenilor.

         Rep: - SMURD-ul Bisericii Ortodoxe.

         Pr. Marius Pintican: - Este vorba despre activitatea medico-socială filantropică a asociaţiei noastre care cuprinde serviciul de îngrijiri medicale la domiciliu, format dintr-o echipă de 12 asistenţi medicali care-şi oferă serviciile gratuit tuturor persoanelor aflate în neputinţe medicale, se deplasează la domiciliul pacienţilor şi efectuează anumite servicii medicale prescrise de către medicul de familie sau medicul din ambulator. Aşadar, pe raza întregului judeţ, asistenţii noştri medicali se duc acasă la oameni şi-i îngrijesc, timp de o oră, printr-un program prin Casa de Asigurări de Sănătate. Pornind de la acest serviciu de îngrijiri medicale la domiciliu s-a dezvoltat şi al doilea serviciu medical, Serviciul de Ambulanţă Filantropia Ortodoxă, primul serviciu autorizat de ambulanţă din Patriarhia Română.

         Rep.: - Unic în Patriarhia Română, scriau colegii de la „Lumina”, dar şi transportul pentru dializă. 

         Pr. Marius Pintican: - Ca o completare la Serviciul de Ambulanţă. Până în anul 2018, acest serviciu de transport al pacienţilor dializaţi la Secţia de Hemodializă a Spitalului Judeţean din Bistriţa îl făcea Serviciul de Ambulanţă Judeţean, însă, începând cu luna mai a fost denunţat acest contract şi ne-am gândit, împreună cu Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei să preluăm noi acest serviciu pentru a veni în sprijinul persoanelor aflate în neputinţe trupeşti, având experienţa Serviciului de Ambulanţă din anii anteriori. Ne bucurăm de toată preţuirea şi recunoştinţa pacienţilor şi tuturor factorilor implicaţi în slujirea oamenilor aflaţi în neputinţe, când vedem că sunt mulţumiţi, că sunt trataţi frumos, sunt transportaţi în cele mai bune condiţii, iată, prin slujirea practică şi concretă a Bisericii în societate.

         Rep.: - Pe lângă toate aceste fapte deosebite ale Bisericii şi credincioşilor, pentru că împreună reuşim să facem lucruri deosebite, aveţi grijă, în trei centre rezidenţiale – „Sfinţii Ioachim şi Ana” de la Cuşma, „Sfinţii Zaharia şi Elisabeta” de la Maieru, „Sfântul Filaret cel Milostiv” de la Târlişua –, de câte persoane vârstnice?

         Pr. Marius Pintican: - De 98 de persoane vârstnice se află, în momentul de faţă, în grija noastră, în condiţii foarte bune, în grija oamenilor profesionişti, încercând să înlăturăm această concepţie sumbră a unui azil de bătrâni în care persoanele vârstnice sunt abandonate sau sunt izolate de societate prin oameni profesionişti, oameni care-şi oferă serviciile cu jertfelnicie şi dăruire. Încercăm să oferim servicii de calitate oferind o filantropie a Bisericii  de înaltă calitate.

         Rep.: - Vă invităm să vedeţi toate aceste lucruri şi pe pagina de facebook şi pe pagina de internet a Asociaţiei Filantropia Ortodoxă Bistriţa-Năsăud, pentru că am văzut foarte multe lucruri frumoase, ca într-o familie, inclusiv tort aniversar. Într-adevăr, sunt ca şi bunicii noştri, a fiecăruia în parte. Părinte, concluzia ar fi că....

         Pr. Marius Pintican: - Ştiinţa zilelor noastre ne arată că acei oameni care sunt darnici şi milostivi secretă hormonul fericirii, serotonina. Deci, dacă vrem să fim fericiţi - ceea ce căutăm fiecare dintre noi -, împliniţi şi să primim binecuvântarea lui Dumnezeu, să fim milostivi, să fim filantropi.

         Rep.: - Vă mulţumim.