( Interviu) Pr. Marius Pintican: Biserica ocroteşte 100 de bunici în centrele rezidenţiale din judeţ şi oferă o masă, zilnic, la toţi atâţia bistriţeni

         Rep.: - La Asociaţia Filantropia Ortodoxă faceţi nişte gesturi extraordinare. Am văzut şi dragostea personalului din centre pentru fiecare bunic. Cum este primăvara pentru bunici?

         Pr. Marius Pintican: - La fel este pentru noi toţi, este nădejde, este speranţă de mai bine, de ocrotire de Dumnezeu, de viaţă, la fel cum simbolizează şi culorile Mărţişorului – albul - puritatea, roşu – viaţa. Cu toţii nădăjduim şi această nădejde tot de la Dumnezeu izvorăşte şi tot El o trimite în sufletele noastre prin semnele şi lucrările pe care Dumnezeu le face zi de zi cu noi. În centrele noastre rezidenţiale de la Târlişua, de la Maieru, de la Cuşma unde ocrotim 100 de bunici încercăm să-i antrenăm zilnic în câte o activitate specifică, avem foarte mulţi angajaţi, specialişti în centrele noastre care se îngrijesc de viaţa dânşilor şi au grijă să nu ducă lipsă de aproape nimic. Bineînţeles, este de dorit ca fiecare dintre noi să rămână în cadrul familiei şi acasă până la sfârşit, dar sunt anumite situaţii în care pur şi simplu, decât să rămâi izolat într-o comunitate, într-un sat sau în casă când nu te mai poţi îngriji, nu-ţi mai poţi face nevoie zilnice – mâncare, căldură -, iar cei dragi nu sunt sau nu pot fi alături de tine, fie că au serviciu pe care trebuie să-l onoreze sau sunt plecaţi în străinătate, atunci centrele noastre care se află sub egida Bisericii, spun eu cu toată tăria şi credinţa, că sunt cele mai bune variante, cele mai bune soluţii pentru oamenii vârstnici, în primul rând pentru că ei se află într-un cadru frumos, liniştitor, într-un cadru în care li se acordă toată atenţia. Colegii lor sunt cam de aceeaşi vârstă, majoritatea cu aceleaşi probleme şi sunt oameni care li se dedică cu totul. Lunar avem sărbătoriţi, li se fac torturi, avem aşa-zise petreceri ale zilei de naştere. Ceea ce este foarte important, avem preoţii din comunitate care săptămânal, miercuri, vineri şi duminică, săvârşesc Sfânta Liturghie, astfel că beneficiază de o prezenţă euharistică permanentă în centrele noastre. Dumnezeu este cu ei şi ei simt acest lucru. De foarte multe ori când merg la centre intru în capelă şi găsesc acolo câte un bunic sau o bunicuţă şezând pe scaun, pur şi simplu şezând, rugându-se, stând de vorbă cu Dumnezeu. Este un cadru liniştitor, cunoaştem cu toţii aceşti lucru şi ne bucurăm că putem fi de folos acestor oameni, de asemenea, aflaţi în suferinţele lor. Problema refugiaţilor este acum o problemă actuală, dar să ştiţi că există multă suferinţă şi în mijlocul poporului nostru de care trebuie să avem grijă. Acum avem această problemă şi ne îndreptăm mai mult spre aceştia, dar şi în poporul nostru este nevoie de foarte multă iubire a aproapelui, de filantropie creştină, de dovedire a credinţei prin fapte. Ne bucurăm că toate aceste proiecte, sub coordonarea Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei care acordă o deosebită atenţie proiectelor şi serviciilor sociale din Arhiepiscopia noastră, funcţionează cu succes şi sunt nişte puncte de referinţă, nişte centre de referinţă pentru judeţul nostru şi pentru ţara noastră. Au apărut şi în media, şi la televiziunile naţionale aceste centre. Este meritul oamenilor frumoşi şi inimoşi care-şi pun toată priceperea pentru a-i sluji pe cei aflaţi în neputinţe.

         Rep.: - Întotdeauna am încercat să-i ajutăm pe cei în suferinţă, dovadă fiind şi faptul că la Bistriţa avem şi o cantină socială.

         Pr. Marius Pintican: - Da, Cantina socială „Sfânta Muceniţă Filofteia”, chiar în corpul clădirii Protopopiatului Bistriţa, este înfiinţată în primul an de înfiinţare a Asociaţiei Filantropia Ortodoxă. A fost dorinţa arzândă a părintelui Mitropolit de a înfiinţa un loc în Bistriţa unde să fie hrăniţi cei flămânzi din grija bisericii, din grija noastră, a tuturor celor care formăm Biserica lui Hristos. Acest lucru s-a concretizat foarte furmos. Oamenii au simţit şi au văzut că darul pe care ei îl aduc acolo, sprijinul lor, fie în produse alimentare, fie că este un bănuţ, ajunge acolo unde trebuie. Între orele 12.30-14.30, se poate vedea acolo, la sediu, cum oamenii vin şi îşi iau la pachet mâncarea. Noi pregătim 85-87 de porţii zilnic. Bineînţeles, nu vin 87 de persoane acolo, dar noi pregătim 87 de porţii pentru membrii familiilor lor. Vine câte unul din familie şi ia mâncarea la pachet, o duce acasă şi o mănâncă cu toţii. Unii dintre ei mai păstrează din mâncare şi pentru seară pentru că uneori nu au ce pune pe masă nici seara şi atunci avem grijă să punem mai mult.

         Rep.: - Dacă cineva vrea să ajute, să întindă o mână, cum poate să o facă?

         Pr. Marius Pintican: - Ajutoarele se aduc la sediul asociaţiei, în mod direct sau în contul asociaţiei. Se poate intra pe pagina asociaţiei – www.filantropiabistrita.ro şi acolo se găsesc toate detaliile sau, în mod direct, la sediul asociaţiei noastre, unde avem o doamnă foarte pricepută, doamna Ileana Oltean care se ocupă de administrarea cantinei, împreună cu doamna bucătăreasă, Valentina Varga, şi pregătesc zilnic meniul de prânz. Unii, buni creştini de-ai noştri, când vor să facă o masă de pomenire, o pomană în amintirea celor plecaţi în veşnicie sau chiar masa de înmormântare, îl oferă cantinei noastre pentru că ştiu că atunci se împlineşte, într-adevăr, acel cuvânt şi acea dorinţă de a oferi o masă pomană în amintirea celor plecaţi în veşnicia lui Dumnezeu. Chiar săptămâna trecută am avut o credincioasă, doamna Găină Mona, care s-a gândit să ofere această masă în amintirea celor plecaţi în veşnicie, o masă bogată de care s-a bucurat cine trebuie şi cine are nevoie, cei sărmani, în adevăratul sens al cuvântului. Cred că acest lucru foloseşte foarte mult. De fapt, este singurul lucru care foloseşte, alături de rugăciune, pentru că pentru cei plecaţi dincolo, în veşnicia lui Dumnezeu, aceste lucruri folosesc: rugăciunea înaintea lui Dumnezeu şi fapta bună săvârşită în numele lor, lucruri pe care Dumnezeu le primeşte ca şi ale lor. Ne este la îndemână tuturor, dar depinde de noi dacă transmitem credinţa noastră şi celor care rămân în urma noastră ca să cunoască aceste lucruri, să cunoască darul şi marele folos al rugăciunii şi al săvârşirii faptelor bune înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.

         Rep.: - Ambulanţa Bisericii?

         Pr. Marius Pintican: - Serviciul de ambulanţă l-am gândit ca un ajutor pentru bunicii noştri care doreau să ajungă în centrele noastre şi nu o puteau face cu maşinile convenţionale. Tot timpul erau în aşteptare sau sunau la Serviciul de Ambulanţă 112 unde erau puşi pe o listă de aşteptare destul de lungă şi, sfătuit fiind de persoane avizate, m-am gândit să înfiinţăm noi un serviciu de ambulanţă. Bineînţeles, nu este un serviciu de ambulanţă complex care să presupună supravegherea pacienţilor care se află în stare critică. Noi facem transportul persoanelor stabile, neasistate, mai precis externăm persoanele din spital sau le transportăm la anumite spitale, clinici, dacă persoana se află în stare conştientă, în stare stabilă. L-am gândit ca un mijloc de ajutor pentru persoanele care doresc să ajungă în centrele noastre. Şi, ca o împlinire şi încununare a activităţii, am intrat în contract cu Casa de Asigurări de Sănătate şi cu Serviciul Judeţean de Ambulanţă, fiindu-le de un real folos. M-am bucurat când chiar conducerea Serviciului Judeţean de Ambulanţă ne-a menţionat în anumite medii, specificând că le-am fost de un real folos în această situaţie pandemică. Încercăm să oferim transport persoanelor cu maşinile din dotare. În momentul de faţă avem patru ambulanţe mari de tip A1, A2, cu targă,  şi încă cinci maşini cu şapte locuri cu care facem transportul de dializă al persoanelor bolnave care trebuie să ajungă la Secţia de Hemodializă a Spitalului Judeţean Bistriţa de pe raza întregului judeţ. Este un serviciu pus în slujba oamenilor aflaţi în suferinţă. Cred că este o activitate şi o misiune a Bisericii concretă, este o prezenţă a noastră concretă în spaţiul cotidian.

         Rep.: - Sunteţi un păstor care îşi ţine credincioşii de la Biserica de la Apollo aproape.

         Pr. Marius Pintican: - Ne străduim să împlinim cât mai multe lucruri, atât cât ne ajută bunul Dumnezeu. Ar fi multe de făcut şi multe de împlinit. Noi ne străduim, cu ajutorul bunului Dumnezeu, să le împlinim. Avem multe planuri de viitor. Ne străduim să facem lucruri de folos care să fie bineplăcute şi înaintea lui Dumnezeu şi de un real folos oamenilor. Sigur, virtutea trebuie scoasă întotdeauna la iveală şi pus în lumină iar păcatul condamnat. Prin slujirea noastră şi prin Asociaţia Filantropia Ortodoxă şi prin slujirea Bisericii încercăm să scoatem în evidenţă şi să arătăm oamenii care sunt de valoare, tinerii care se străduiesc, tineri credincioşi, tineri care fac performanţă şi aduc cinste Bisericii şi comunităţii noastre. Printr-un gest de apreciere încercăm să-i scoatem în evidenţă pe aceşti copilaşi vrednici de a fi puşi în lumină. Îi îndemn pe toţi să privim cu compasiune la ceea ce se întâmplă în jurul nostru şi să lăsăm, mai ales în această perioadă premergătoare sărbătorii Paştilor,  judecăţile la o parte şi să încercăm să punem în aplicare credinţa noastră prin fapte, prin milostenie. Va fi nevoie de sprijinul tuturor, iar atunci când o vom face îi rugăm pe bunii noştri credincioşi să fie la fel de receptivi ca întotdeauna când i-am solicitat. Îi încredinţă că Dumnezeu îl răsplăteşte întotdeauna pe cel care săvârşeşte o intenţie cât de mică. Dumnezeu nu rămâne niciodată dator. Aşa că fiecare din puţinul sau din prisosul lui să participe la mângâierea şi la neputinţa celor aflaţi în situaţii atât de grele precum este cea actuală a fraţilor noştri din Ucraina.

         Rep.: - Un sfat duhovnicesc pentru noi, cum să începem şi să parcurgem Postul?

         Pr. Marius Pintican: - În primul rând cu încredere, conştienţi fiind de realul folos pe care-l aduce Postul. Postul nu este o poruncă de la Dumnezeu ci este o recomandare de a putea depăşi necazurile din viaţa noastră şi ale lumii întregi. Mântuitorul Iisus Hristos spune la un moment dat, când a întâlnit o situaţie foarte grea, un copil bolnav care este stăpânit şi de duhuri rele iar apostolii n-au putut să-l vindece – Acest soi de demon nu poate fi vindecat decât cu rugăciune şi Post. Iată, ce  înseamnă să postim, ce înseamnă să ne rugăm. Anumite lucruri din viaţa noastră, anumite greutăţi şi încercări nu le putem depăşi decât numai rugându-ne şi postind. Postul este un exerciţiu spiritual, o disciplinare a noastră. Prin Post ne abţinem de la anumite mâncăruri de origine animală şi de la fapte şi cuvinte rele, iar această abţinere, această disciplinare a trupului imediat ne ajută să ne disciplinăm şi să ne sensibilizăm sufletul, adică nu mai dăm frâu liber tuturor patimilor şi gândurilor ci încercăm să ne disciplinăm şi trupul, şi sufletul prin această postire, aducând mulţumire şi prinos de laudă lui Dumnezeu care ne dăruieşte toate darurile sale bogate. Să dea bunul Dumnezeu să vină peste lumea întreagă o primăvară cu pace, cu linişte şi cu viaţă lipsită de aceste necazuri pe care le vedem în jurul nostru.

         Rep.: - Mulţumim.