Întrebări creştine

Pentru ce la noi creştinii ortodocşi nu se face vorbire nimic despre acel eveniment măreţ din apocalipsă, din vremea „marii strâmtorări”, a Antihristului, când Biserica lui HRISTOS va fi scutită de aceasta şi va fi răpită la cer? Vi se pare fără însemnătate?

Într-adevăr, Mântuitorul binecuvântat, în unul din puţinele momente luminoase, cu ucenicii, pe Muntele Măslinilor face vorbire despre un astfel de moment ce se va petrece la finele istoriei: „Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul se va lua şi altul se va lăsa. Din două care care vor măcina la moară, una se va lua şi alta se va lăsa. Privegheaţi deci, că nu ştiţi ceasul când vine Domnul vostru.”(Mt.40-42) Acestea le-a spus Domnul IISUS atenţionând despre caracterul neobişnuit de tainic al celei de a doua veniri, însă fără a se preciza alte împrejurări când va avea loc aceasta.

Este greşit a crede că a fi creştin înseamnă a fi scutit de greutăţi, de suferinţe. Nici noi ca indivizi solitari şi nici Biserica. Dimpotrivă, avem şi vom avea parte, după ştiinţa lui Dumnezeu de încercări şi ispite, iar datoria noastră şi a Bisericii creştine este să dea mărturie despre HRISTOS ca Salvator al neamului omenesc şi despre dumnezeirea Fiului Părintelui a toate, a Celui ce „s-a întrupat pentru noi şi a noastră mântuire”.

Sunt uni care se socotesc ”aleşii”, „mântuiţii”, privilegiaţii care vor duce-o bine şi nu vor trebui să înfrunte pe Amăgitorul, Tiranul crud şi uzurpator de la sfârşit de vremi. Dimpotrivă, Sfinţii Părinţi ai Bisericii, mai vechi şi mai aproape de noi spun că „în vremea aceea, Dumnezeu va ridica mari mărturisitori” ce vor înfrunta plini de curaj Fiara şi Proorocul mincinos. Ei nu doar că vor înfrunta pe Antihristul, dezvăluindu-i toată minciuna şi netrebnicia, ci astfel vor deschide ochii şi celor mai slabi dintre creştini. Ei nu vor pune preţ peviaţa lor, ci pe datoria lor de creştini, de mărturisitori. Despre ei vorbeşte ”Apocallipsa după Ioan” în cap. 13.2 şi 12.11, zicând: „Am văzut ca o mare de cleştar amestecată cu foc şi pe biruitorii din ispita cu fiara şi cu chipul fiarei şi cu numărul numelui ei.” / „Şi ei l-au biruit prin sângeleMielului şi prin cuvântul mărturiei lor şi nu şi-au iubit viaţa lor până la moarte.”la acestea trebuie să ne gândim, la a fi gata ca întăriţi de Duhul Sfânt să fim mărturisitori plini de curaj, spre a putea zice:” Doamne, iată, toate acestea au venit peste noi, dar nu am călcat Legământul tău şi nu s-a dat înapoi inima nooastră.” Cumse spune în Psalmii profetici.

Personal, după bunul Dumnezeu, socotesc că acea „răpire” va fi după ce Fiara va fi fost învinsă de strălucirea venirii lui Hristos, când se va arăta în întregul Univers ”Semnul Fiului Omului”, Sfânta Cruce şi suntem îndemnaţi „să ridicăm capetele”. Atunci abia se va petrece acea „răpire în văzduh”despre care vorbeşte şi Sf.Ap.Pavel.

Har, milă, pace şi bucurie de la Domnul IISUS HRISTOS domniei tale şi tuturor cititorilor noştri.