ÎNTRUPAREA MÂNTUITORULUI, UN URIAŞ IMN AL IUBIRII

Fiul lui Dumnezeu s-a unit în mod deplin cu umanitatea pe care şi-a asumat-o coborând la maximă apropiere de noi oamenii şi intrând în plenul experienţei comune a oamenilor care cred în El. Iisus Hristos S-a făcut Persoana firii omeneşti, rămânând în acelaşi timp şi Persoana firii divine, Subiectul dumnezeiesc devine şi Subiect omenesc, Mântuitorul este Dumnezeu-Om pentru totdeauna. Făcându-se om, Mântuitorul a rămas egal şi de aceeaşi Fiinţă cu Tatăl şi Sfântul Duh, slavă care se răsfrânge şi asupra oamenilor uniţi cu El. Prin Întrupare, Ipostasul şi firea Sa dumnezeiască nu au fost alterate.

Pe mesele modeste ale celor mai mulţi dintre noi, simţim mâna întinsă a lui Hristos, iar în ochii cristalini de copilaş, agăţaţi în brăduleţul înfiripat cu greu, avem strălucirea unei clipe de transcendenţă pură şi experiem sentimentul solodarităţii universale.

Suntem înconjuraţi de o nevroză colectivă pusă pe o mitocănie generalizată în care vedem bulversarea valorilor, renunţarea la spiritul critic, cultivarea unei frivolotăţi amnezice. Vedem mizeria etică, şantajul canaliilor, cabotinilor şi poltronilor în care se confundă onoarea cu infamia, cinstea cu turpitudinea, altruismul cu meschinăria, iar oamenii care-şi pierd memoria vieţii proprii sunt nişte oameni bolnavi şi responsabili.

Un băieţel pleacă la şcoală dis de dimineaţă, prin colţii unui minus 17 grade celsius. Cu pantofiori dar fără ciorapi, cu căciuliţă dar fără mănuşi, cu hăinuţă dar fără palton. Merge 4 km. Învineţeşte de frig, se sună salvarea şi se trezeşte la spital unde era cald şi bine.

Se Naşte Mântuitorul universului Iisus Hristos! Să ne iertăm, să ne iubim, să fim mai buni, doar tendinţa spre bine dă existenţei omului un sens.