Teza10. Ce sunt cele două firi ale Mântuitorului Hristos

Fiul lui Dumnezeu S-a născut şi S-a făcut om din Fecioara Maria, Născătoare de Dumnezeu, realizându-se astfel uniunea ipostatică , adică o persoană în două firi, dumnezeiască şi omenească. Fiul lui Dumnezeu fiind şi înainte de întruparea Sa ca Persoană dumnezeiască, Iisus Hristos s-a născut ca om din Fecioara Maria şi este Acelaşi Ipostas divin născut din Dumnezeu-Tatăl dinainte de orice timp. Fiul lui Dumnezeu s-a unit în mod deplin cu umanitatea pe care şi-a asumat-o, adică a coborât la maximă apropiere de noi oamenii, deci nu mai este pentru noi un partener de dialog dintr-un alt plan.
Subiectul dumnezeiesc devine şi subiect omenesc. Firea umană în Iisus Hristos, voinţa acestei firi se supune voinţei dumnezeieşti a Lui, raţiunea firii umane este limitată de raţiunea dumnezeiască a Mântuitorului. Cele două firi constituite în Iisus Hristos sunt o unitate ipostatică sau personală, şi de aici vedem că Ipostasul lui Iisus Hristos este unul singur şi provine din voinţa Ipostasului ce există înainte, al Cuvântului. Ipostasul întrupat are două componente, natura dumnezeiască şi cea omenească a lui Iisus Hristos, acestea două fiind neamestecate şi nedespărţite, de aceea Mântuitorul vede şi face totul dumnezeieşte şi omeneşte în acelaşi timp unit şi neconfundat. Cele două firi ale lui Iisus Hristos, divină şi umană, sunt unite în El nedespărţit, neâmpărţit, neamestecat, neschimbat. Ipostasul este unul, iar cele două firi, divină şi umană, au unitate neconfundată în acest Ipostas, iar această unitate este desăvârşită. Firea umană se îndumnezeieşte iar Cuvântul se umanizează. Firea omenească în Iisus Hristos nu are un ipostas propriu, are ca ipostas pe Dumnezeu-Cuvântul, Hristos manifestându-Se doar numai dumnezeieşte sau numai omeneşte, nu ne-ar mântui pentru că ar rămâne inaccesibil ca Dumnezeu pentru noi, de aceea pentru a ne mântui, Dumnezeu-Cuvântul, Iisus Hristos este Ipostasul şi firii Sale divine şi firii Sale umane şi prin acest unic Ipostas se face o comunicare reală între lucrările şi însuşirile celor două firi ale Sale şi tocmai datorită acestui Ipostas comun se menţine comunicarea reală a acestor două firi, dar şi nemodificarea esenţială a acestora. Tocmai pentru că se face o comunicare reală între cele două firi, divină şi umană, Ipostasul nu se manifestă când pur dumnezeieşte şi când pur omeneşte şi de aici concluzia, cuvintele omeneşti n-ar fi ale lui Dumnezeu-Cuvântul şi nici în patimile omeneşti sau faptele omeneşti n-ar fi nimic dumnezeiesc şi astfel nici oamenii nu s-ar putea întâlni cu Dumnezeu-Cuvântul prin mijloace, metode omeneşti ce le-ar fi accesibile, iar Dumnezeu nu s-ar fi umanizat şi nici omul nu s-ar fi îndumnezeit.
Doar prin Persoană firea divină îşi comunică energiile firii umane, iar firea umană îşi comunică energiile firii divine, dar aceste două firi nu se identifică una cu alta. Trebuie bine precizat că ele îşi comunică reciproc energiile lor în cadrul aceleiaşi Persoane şi nu de la persoană la persoană.
Prin unicul Ipostas cele două firi, divină şi umană, ale Mântuitorului, conlucrează până la îndumnezeirea firii omeneşti fără însă a o anula, ci spre a o desăvârşi, aşadar Fiul lui Dumnezeu ca Persoană a firii divine uneşte prin Sine şi cu Sine firea divină a Sa cu firea Sa omenească.