Fecioara Maria, Născătoare de Dumnezeu

Cel ce Se naşte din Fecioară ca om este Dumnezeu. Biserica a considerat totdeauna pe Fecioara Maria, Născătoare de Dumnezeu, pentru că în aceasta se implică mărturisirea că Cel ce S-a născut din ea nu este o persoană omenească deosebită de cea dumnezeiască, ci Însuşi Fiul lui Dumnezeu S-a născut din ea, după firea Sa omenească. Niciodată nu se naşte o fire, ci un ipostas, care în ordinea omenească este o persoană, dacă firea nu vine la subzistenţă reală decât ca persoană. Persoana care Se naşte din Fecioara Maria este identică cu Persoana Cuvântului dumnezeiesc, Care prin Întrupare Se face şi persoana firii omeneşti. A nega că Fecioara Mare este Născătoare de Dumnezeu, înseamnă a nega că Însuşi Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Fiul ei, deci Fiul omului. De ce a pus Hristos atâta accent pe numirea Sa de Fiul omului? Dacă era numai om, aceasta era de la sine înţeles. El a insistat să Se numească Fiul omului, pentru a arăta că, deşi este Dumnezeu, S-a făcut cu adevărat Fiul omului El însuşi. Numai aşa Însuşi Fiul lui Dumnezeu S-a împărtăşit de pătimirile noastre şi de moartea noastră şi prin aceasta le-a biruit. Numai aşa a îndumnezeit firea omenească.

Maica Domnului naşte pe Fiul lui Dumnezeu ca om în chip feciorelnic. Dacă Fecioara Maria a putut aduce prin puritatea ei o contribuţie la întruparea Fiului lui Dumnezeu ca om, la asumarea firii umane, în El ca ipostas al ei, aceasta se datorează faptului că ea singură a dus la împlinire o putere pe care Dumnezeu, de la început, a sădit-o în om împotriva păcatului. Prin aceasta ea a acoperit toată răutatea oamenilor şi i-a arătat pe oameni vrednici de unirea cu Dumnezeu. Prin frumuseţea ei a arătat lui Dumnezeu frumuseţea comună a firii şi L-a mişcat spre iubirea oamenilor. Între chenoza Fiului lui Dumnezeu şi întruparea Lui sau calitatea Fecioarei Maria Născătoare de Dumnezeu este o legătură internă, ca de altfel între toate implicaţiile Întrupării sau ale uniunii celor două firi într-un ipostas.