Dan Popescu: Nașterea Domnului, universala bucurie a omenirii. Să iertăm și să fim mai buni

,,Că așa a iubit Dumnezeu lumea încât și pe Fiul Său cel unul născut L-a dat, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”, Ioan 3,16. Fără Întruparea Sa, fără nașterea sa ca om din Fecioara Maria, noi nu puteam fi mântuiți, păcatul și moartea intrând în lume prin neascultarea și mândria lui Adam, iar acest păcat a produs o dușmănie între oameni și Dumnezeu, aceștia devenind ,,fii ai mâniei”, Efes 2,3, Rom. 5,9. Oamenii nu puteau să se mântuiască singuri, doar prin mijloacele lor proprii, ei sufereau de răul ce-i copleșea, însă nu puteau scăpa de el pentru că firea lor era prea slăbită de păcat, fiecare devenise ,,rob al legii păcatului,” Rom 7,23. Împăcarea între Dumnezeu și om trebuia făcută și prin fapta lui Dumnezeu dar și prin participarea noastră a oamenilor. Iată de ce s-a născut ca om Fiul lui Dumnezeu, ca să lucreze în numele nostru al oamenilor, iar această lucrare a covârșit vina tuturor oamenilor pentru că era și Dumnezeu în același timp. Fiul lui Dumnezeu s-a mai Întrupat și pentru a ne arăta infinita Lui dragoste față de noi, ia firea noastră pentru veșnicie și ,,ne învață prin pildele Sale calea virtuții.” Fiul lui Dumnezeu s-a Întrupat și a unit firea oamenilor cu firea Sa dumnezeiască făcând-o însuși firea Sa, astfel să stea permanent în comuniune cu Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu s-a coborât din ceruri și s-a născut din Fecioara Maria tocmai pentru a ne mântui pe noi oamenii din robia morții și a păcatelor, datorită iubirii și milei infinite a Lui pentru noi. El s-a Întrupat din Sfânta Fecioară Maria din care și-a luat trup omenesc real, în mod minunat, nu după modelul firii noastre omenești ci prin adumbrirea Fecioarei Maria de la Sfântul Duh. Fiul Omului rămâne în continuare Dumnezeu adevărat, s-a făcut om asemenea oamenilor în afară de păcat. Așadar Hristos are două firi, dumnezeiască și omenească, două voințe, două lucrări ale celor două firi care nu se amestecă una cu alta, Hristos este Unul în Persoana Sa, cele două firi și cele două voințe și două lucrări ale acestor firi nu se schimbă sau amestecă una cu alta, nu se despart și nu se împart, de aceea Hristos a făcut minuni în virtutea firii și voinței dumnezeiești și a suferit slăbiciunile omenești în virtutea firii și voinței omenești. Ca subiect uman Hristos își face Lui însuși, din Fecioara Maria, o natură omenească proprie și El însuși se naște ca om, tot acest nou început se face din inițiativa dumnezeiască, așadar Fiul lui Dumnezeu se face El însuși subiect uman în relaia cu noi rămânând în același timp Fiul lui Dumnezeu. Această naștere se face din bunăvoința lui Dumnezeu și nu constituie o necesitate a firii, natura fiind copleșită de Duul Sfânt care lucrează și Fiul lui Dumnezeu se face subiectul firii umane.

          Astăzi multi dintre noi sărbătorim Nașterea Domnului prin umplerea burdianului, mâncare, băutură, mâncare, băutură...Prin intrarea răului în om acesta nu mai este uman în totalitate și devine într-o oarecare măsură impersonal. Răul este violența neputinței de a se întări în existență, ei vor să se țină în existență excluzându-l pe Dumnezeu, izvorul existenței. Crăciunul devine un anacronism în lumea occidentală, oameni care se rușinează că sunt văzuți că cred în Dumnezeu, s-a ajuns până acolo încât, de exemplu, Universitatea din Tenesse, SUA, a elaborat un plan în zece puncte pentru suprimarea Crăciunului. Planul interzice apariția lui Moș Crăciun, urările, felicitările și mâncărurile tradițonale. Parlamentul European se străduiește să fie cât mai european, tipărând felicitări și pavoazând interioarele oficiale cu urarea ,,Felicitări de Sezon.”

          Familia trebuie să fie nucleul societății noastre normale. Marele gânditor și istoric Nicolae Iorga spunea, ,,O națiune care nu-și respectă trecutul și obiceiurile creștine, un popor care-și pierde credința și nu cultivă iubirea față de moșie și strămoșii săi, este un popor condamnat la pieire.” În satul nostru tradițional tinerii se cunoșteau la șezători, se adunau la hora de duminică în centrul satului, la începutul fiecărui post, de lăsatul secului, familiile, copiii, nepoții, se adunau la agape. Omul de astăzi este deconectat de la valorile trecutului. Societatea de astăzi, globalizată, secularizată, ultraconsumistă, ultratehnicizată, este o realitate implacabilă cu puternice efecte negative, cum este relativizarea identităților. Omul s-a îndepărtat de Dumnezeu, minimalizează rolul Bisericii în societate, în această secularizare omul a crezut că totul îi este permis, că totul este posibil, muncim cât mai mult pentru a consuma cât mai mult. Industria postului a eliminat postul. Și totuși nu putem seculariza totul, identitatea se va răzbuna mai devreme sau mai târziu. Societatea secularizată de astăzi pune omul să lucreze dis de dimineață până noaptea tărziu, îi taie orice timp când ar putea să și gândească independent, îl face un robot fără familie, fără părinți, fără repere morale, fără copii, îl face o simplă piesă prinsă în uriașul angrenaj al unei societăți nebune. Oboseala se generalizează iar copiii trăiesc fără părinți. Societatea de astăzi are mare nevoie, pentru a supraviețui, de o profundă reformă morală, poziționarea acestei societăți pe alte valori decât cele care ne sunt impuse astăzi, trebuie să ne întoarcem pe vechile noastre valori fundamentale, credința în Dumnezeu și dragostea față de familie și de pământul românesc.

          Și totuși nu este totul piedut, atâta vreme cât Bisericile și Mânăstirile noastre sunt pline de credincioși, la slujbe, avem credința că o reformă morală va avea loc și în Țara noastră, ne vom întoarce cu toții la icoană, la Sfânta Treime, la Crucea lui Iisus Hristos Mântuitorul nostru. Să fim mai buni, binele desăvârșit este Dumnezeu Cel infinit, de aceea omul care tinde spre bine la nesfârșit, dovedește prin aceasta că participă la Dumnezeu, că asupra lui se exercită forța binelui, că este într-o legătură mereu sporită cu Dumnezeu. Trebuie să învățăm să și iertăm pentru că prin iertare intrăm în planul libertății adevărate, izvorul adevăratei puteri care eliberează, Dumnezeu făcându-ne părtași la libertatea Sa. Prin iertare sufletul se liniștește, se înnoiește și intră în comuniune cu Divinitatea care este iubire. Iertarea este mai puternică când cel care iartă nu așteaptă răspuns. Iubirea este iertare, să iertăm din iubire, iar această iubire este cedare, cedare de sine. Cel mai mare chin al omului vine atunci când omul acesta nu poate ierta. Ura nu energizează, ea totdeauna distruge. Iisus Hristos ne-a iertat pe toți prin marea Sa Jertfă. A făcut-o din iubire pentru noi, iar mulți dintre noi, după un asemenea exemplu, atunci când totuși mai iertăm, parcă negociem această iertare.

          Să ne bucurăm! Se Naște Iisus Hristos, Mântuitorul nostru!  Să sărbătorim această sublimă Întrupare împreună cu universurile infinite, împreună cu toată Creația, nu suntem singuri, avem deschisă calea spre Dumnezeu prin credința și faptele noastre bune, prin dragoste și iertare, prin speranță și liniște, prin rugăciunea noastră care totdeauna ajunge la El!

                                      Dan Popescu