„Armadia e numele găsit orășelului Năsăud, precum și Jidovița indică satul, ce se numea înainte Tradam, între Năsăud și Prislop.”

Liviu Rebreanu - „Mărturisiri”(1932)

            Cu doar trei zile înainte de ziua sa de naștere, din lumea de dincolo, Liviu Rebreanu s-a grăbit să ne adune la Casa de Cultură care-i poartă numele din Năsăud, la o călătorie prin lumea dintre vis și realitate a operelor sale. Gazda noastră, Ionuț Nistor, directorul Casei de Cultură, a făcut ca această întâlnire aniversară dintre întemeietorul romanului modern în literatura română și năsăudenii care-i aduc veșnică cinstire, să aibă o notă de originalitate și apropiere afectivă, punând la dispoziție scena instituției culturale năsăudene.

            Acestă așezare a participanților pe scaune dispuse în formă de cerc sugerează un cadru asemenea romanelor scriitorului, concepute sub o formă circulară, adică din locul unde începe narațiunea, acolo se și termină. („De aceea romanul, un corp sferoid, se termină precum a început” – Liviu Rebreanu – „Mărturisiri”, 1932). Abia după „intrarea în scenă” prin alocuțiunile participanților realizezi cât de aproape a fost Rebreanu de admiratorii săi în această zi. Calm și cu veșnica undă de mister pe față, ne privește din imensul tablou pictat pe fundalul scenei, tablou realizat de pictorul Radu Dumbravă de la Chișinău în 2018.

            Superba imagine a scriitorului urcat pe aisbergul literaturii noastre și a celei universale, pentru cei prezenți aici și care nu au mai avut ocazia să urce vreodată pe această scenă, apropierea la câțiva pași de celebrul autor creează emoții greu de stăpânit, minute în șir, și apoi, din când în când, privirile celor prezenți se întâlnesc cu privirea celui care i-a fermecat și totodată i-a tulburat cu povestirile lui. Întâlnirea cu Rebreanu și opera lui pare să fie cât se poate de reală!

            De aici încolo ne lăsăm pe mâna realizatoarei și moderatoarei acestei întâlniri culturale, Ioana Lăpușneanu, președinta Cercului ASTRA. Trebuie să precizăm, dacă mai este necesar, că ASTRA năsăudeană, sprijinită de Primăria Năsăud și Casa de Cultură, oganizează majoritatea acțiunilor culturale locale. Mai trebuie să amintim că majoritatea celor prezenți sunt și umili urmași ai marelui Rebreanu, fiind scriitori aparținând Filialei Năsăud a Ligii Scriitorilor, iar unii dintre aceștia sunt și membri ai Uniunii Scriitorilor sau ai Uniunii Ziariștilor Profesioniști, sau dascăli în învățământul năsăudean sau simpli iubitori de literatură.

Totul a început cu depunerea unei jerbe de flori la bustul romancierului omagiat din fața Casei de Cultură, apoi realizatoarea acestui eveniment, Ioana Lăpușneanu, a prezentat o scurtă biografie pentru a reîmprospăta în memoria celor prezenți figura autorului omagiat și atât de îndrăgit. Au urmat, pe rând, parcă atenți supravegheați de către Rebreanu însuși de pe fundalul scenei, o parte dintre cei care aveau ceva de spus în această măreață zi.

Primarul orașului Năsăud, Dorin Vlașin, nu lipsește de la nicio activitate culturală  și adresează cuvinte de mulțumire celor prezenți, prin a căror implicare tradiția culturală năsăudeană merge mai departe.

Unul dintre împătimiții operei rebreniene este nimeni altul decât un locuitor al vechiului Pripas, autor al unor cărți despre opera și viața lui Liviu Rebreanu. Este vorba despre președintele Despărțământului ASTRA Năsăud, col. (r) Ioan Boțan. Cu pasiunea pentru cultură și scris, dar mai ales prin formarea sa militară, ne dezvăluie preocupările cu privire la continuarea scrierilor sale, care de data acesta vor avea ca obiectiv partea biografică referitoare la formarea și cariera militară a lui Liviu Rebreanu și care ne-a dezvăluit câteva aspecte inedite și mai puțin cunoscute. Așteptăm cu mare interes noua carte.

Ne-a obișnuit cam demult să nu lipsească niciodată, dar mai ales să ne încânte cu vastele cunoștințe din domeniul literar profesorul Mircea Daroși, președintele Secțiunii literare a ASTREI Năsăudene, scriitor și critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor, a Ligii Scriitorilor și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști. De această dată a ales să ne încânte cu prezentarea temei „Secvențe poetice în opera lui Liviu Rebreanu”. Prezentarea pasajelor care redau fidel cadrul peisagistic în care s-au desfășurat acțiunile romanelor rebreniene ne-au dus în timp cu aproape un secol în urmă prin negura vremii, și ne-a făcut să trăim nostalgia plimbărilor pe jos din tinerețe de la Năsăud la vechiul Prislop. „Descrierea drumului până la Pripas şi chiar a satului şi a împrejurimilor corespund în mare parte realităţii. De când romanul Ion a devenit prea cunoscut, şi satul Prislop a dobândit o faimă pe care nu a nădăjduit-o niciodată... Inutil să vă spun că elevii din Năsăud se plimbă deseori până la Pripas, urmând paşii lui Titu Herdelea şi ai surorilor lui, căutând să fixeze cu precizie locul unde s-a întâlnit Titu cu d-na Roza Lang şi altele, şi altele.” - Liviu Rebreanu - „Mărturisiri”(1932).

De la vechiul Prislop – Pripasul lui Rebreanu, a venit la această întâlnire și preotul Mihai Mânzat de la biserica ortodoxă din localitate, cel care are menirea de a îndruma cu învățătură duhovnicească pe urmașii credincioșilor călăuziți altădată de vestitul preot Belciug. „Așa, preotul Ion Belciug a fost într’adevăr preot în Prislop până când am trecut eu în România” - Liviu Rebreanu - „Mărturisiri”(1932).

Tot de la Prislop nu putea să lipsească muzeograful Valer Ilovan de la Muzeul memorial Liviu Rebreanu. Nici nu vă puteți imagina câte documente inedite și mai ales câte amintiri necunoscute publicului larg păstrează în mod sigur, cel mai documentat rebrenolog din zona noastră, Valer Ilovan. De data aceasta ne-a destăinuit câteva aspecte mai puțin cunoscute, taine descifrate, sau mai puțin elucidate ale vieții și operei marelui scriitor. Printre acestea ne-a tulburat relatarea cu privire la modul prin care Liviu Rebreanu a identificat cadavrul fratelui său Emil dintr-o groapă comună, dar mai ales ultima întâlnire pe care a avut-o la București cu Puia-Florica Rebreanu cu câteva luni înainte ca aceasta să părăsească această lume... Era prin 1995.

            Am fost invitat și eu (Macedon Tofeni – autorul articolului) să prezint câteva aspecte legate de activitatea scriitorilor năsăudeni care se străduiesc, fiecare după priceperea sa, să ducă mai departe filonul literaturii pe aceste meleaguri. Dacă acum trei ani de când m-am alăturat străduințelor președintelui Filialei Năsăud a LSR, dl Ioan Mititean, Filiala Năsăud avea doar  30 de membri (unii dintre aceștia au dispărut), acum am ajuns la 41, majoritatea fiind activi. Revista literară „Glasul Armadiei”, singura care are doar profil exclusiv literar din Țara Năsăudului, a ajuns la nr. 12. Am răspuns și cu această ocazie curiozității cititorilor care se interesează de stadiul cărții la care lucrez: „Mai aproape de Cerul Sfânt”, o carte despre credință, istorie a creștinismului și pelerinaj la Sfântul Munte Athos.

            Următorul reprezentant de seamă și un luptător aflat continuu pe meterezele culturii năsăudene este un alt prislopan, scriitorul, ziaristul și realizatorul de emisiuni TV, Ioan Lazăr. Mândru de descendența sa biologică dintre personajele care l-au inspirat pe marele Rebreanu, poate povesti zile în șir despre mărturii ale celor care au trăit asemenea personajelor din cunoscutele și îndrăgitele romane, dar mai ales a celor din romanul „Ion” care se confundă cu viața, dramele, bucuriile și tradițiile acestor locuri. Fiind unul dintre nepoții cuplului Ion și Ana care l-au inspirat pe autor, Ioan Lazăr luptă alături de alți locuitori ai satului Pripas, devenit cartier al Năsăudului, pentru păstrarea nealterată a memoriei acelor timpuri. Ioan Lazăr a citit și o poezie din creația recentă dedicată lui Liviu Rebreanu. I s-a alăturat cu un mic recital de poezie și poetul, sculptorul și cantautorul Radu Ivan.

Un punct aparte al programului a fost și prezentarea cărților profesoarei Floarea Ionașcă – Dare din Lunca Ilvei și în special ultima carte de poezie, „Cetatea sufletului meu”, o poetă cu activitate bogată, încă necunoscută publicului larg. Colecția de cărți ale autoarei, și în special ultima carte, au fost prezentate de către Ioana Lăpușneanu. Cele 10 cărți prezentate au fost donate bibliotecii ASTRA Năsăud.

            Prin grija și strădania organizatoarei și moderatoarei Ioana Lăpușneanu (într-un impecabil costum popular autentic), această activitate deosebită a fost întregită prin contribuția câtorva invitați de excepție: rapsodul popular Ioana Roman, cu o serie de colinde pline de autenticitate, o prezență scenică de excepție și de asemenea purtând un costum popular demn de prestația artistică a interpretei. Momente încântătoare au fost și aparițiile cantautorului Ioan Târziu, și el prezent la multe dintre manifestările culturale ale ASTREI năsăudene. Ne-am bucurat de prezența deosebită a unui tenor de excepție, Răzvan Moroz, care a interpretat în stilul clasic caracteristic câteva colinde și a terminat cu celebra canțonetă „O Sole Mio”. Ajungând și la interpretarea melodiei cunoscută sub titlul „Galbenă gutuie” (titlul corect fiind „Colindul gutuii din geam” – Adrian Păunescu), profesoara Ana Vaida, cea care a scris cartea „Adrian Păunescu și Misterul năsăudean”, a simțit nevoia să corecteze numele compozitoarei variantei celei mai cunoscute ca fiind Nica Zaharia.

            Încerc să amintesc pe câți mai mulți dintre iubitorii de literatură care și-au dat întâlnire peste timp cu Liviu Rebreanu. De pe Valea Bârgăului ne-a onorat cunoscutul avocat și scriitor Ioan Someșan, tocmai de la Posmuș a venit poeta Aurica Someșan, Nicolae și Smaranda Lup de la Rebrișoara, bibliotecara Sabina Gălan, reprezentanta ASTREI ilvene, ing. Ovidiu Maghioar – secretarul Despărțământului ASTRA Năsăud, apoi, Pictorul Verde - Nechita Bumbu – care, printr-unul din tablourile sale care se află la Muzeul romancierului, face să mai „trăiască” în memoria noastră celebrul pod de lemn cu care începe Rebreanu în romanul „Ion”, descrierea drumului dintre orășelul „Armadia” și satul „Pripas”.

Fiecare participant, dacă timpul ar fi permis, ar fi avut câte ceva nemaipomenit de spus... Unele dintre aceste destăinuiri mi-au fost relatate, sau au continuat în jurul mesei cu bunătăți culinare și un pahar de băutură oferite de minunata noastră organizatoare Ioana Lăpușneanu.

Și aceste discuții merită pe deplin consemnate.

Prof. Ioan Seni (președinte de onoare al ASTREI năsăudene și membru UZPR) a atins un aspect mai puțin cunoscut: La congresul ASTRA din 1930 de la Sibiu, Liviu Rebreanu a participat ca delegat al unei asociații de ziariști. Despre acest aspect, chiar scriitorul spune următoarele: „Întâiul meu contact cu literații români s-a efectuat cu prilejul unui congres al Astrei la Sibiu (n.a. 1930), unde am fost trimis ca gazetar român. Profitând de această unică ocazie, am și trecut dincoace, la București.”

            Autor a 12 cărți și a unuia dintre cele mai valoroase romane din ultimele decenii din literatura română („La poalele Sodomei” – nedescoperit încă de critica literară actuală), provenind din Maieru – „Cuibul visurilor” lui Rebreanu, scriitorul – dr. ing. Grigore Avram vine cu câteva amintiri povestite de prieteni și cunoscuți din copilărie ai scriitorului, cât și de la cei care l-au cunoscut pe tatăl acestuia, învățătorul Vasile Rebreanu.

            Ar mai fi avut de spus câte ceva și Pompei Pop – unul dintre susținătorii fenomenului cultural din fostul sat al lui Rebreanu, cunoscător al unor amintiri povestite de către bunicul său, prieten și coleg de joacă al lui Liviu Rebreanu. Pompei Pop este un privilegiat al posibilităților de trecere prin filtrul imaginației proprii a peisajului local care ar fi existat la locul desfășurării acțiunilor din vechiul Pripas; casa acestuia este situată în apropierea locului unde pe vremuri era casa lui Ion al Glanetașului. În tinerețe, chiar mai existau prin împrejurimi unele case vechi asemănătoare cu cele din romanul „Ion”. „Drumul trece peste Părâul Doamnei, lăsând în stânga casa lui Alexandru Pop - Glanetașu”- (Liviu Rebreanu - „Ion”).

M-am gândit că ar fi potrivit, acum la ceas aniversar, să-i amintim pe câțiva dintre scriitorii locali care și-au  dăruit clipe din viața lor pentru întregirea memoriei marelui Rebreanu: col. (r) Ioan Boțan – președintele Despărțământului ASTRA Năsăud și membru al Filialei Năsăud a Ligii Scriitorilor: „Liviu Rebreanu și Pripasul lui Ion”, „Liviu Rebreanu - Țăranul, pământul și satul românesc”; Iacob Naroș: „Liviu Rebreanu şi Rebrenii”,  ,,Romanele lui Liviu Rebreanu”, „Rebreanu în mileniul III”, „ Liviu Rebreanu şi Cuibul visurilor”, ,,Liviu Rebreanu şi proza scurtă”, „Liviu Rebreanu şi noua critică”; Sever Ursa: „Constelația Liviu Rebreanu”, „Vasile Rebreanu(1862-1914),învățător, folclorist și animator cultural”; Icu Crăciun: „Liviu Rebreanu între contemporanii săi”; Dan Popescu:„Cuibul visurilor 2016”; Mircea Daroși (articole): „Iubirea, un sentiment nobil al vieții și operei lui Liviu Rebreanu”, „Maieru, templul amintirilor lui Liviu Rebreanu”.

Și, după câteva ore, care au trecut mult prea repede, ne-am convins că Liviu Rebreanu va trăi mulți ani de acum înainte prin operele sale, la fel de nemuritoare ca și sufletul românului.

Macedon Tofeni

Redactor șef Revista GLASUL ARMADIEI