Muzeul Memorial Liviu Rebreanu la ceas aniversar (1957-2022)

      Din Prislopul vechi al Năsăudului, actualmente cartierul Liviu Rebreanu, al orașului Năsăud, Ioan Boțan ne face cunoscute aspecte locale ale zonei, mai întâi, prin monografia satului Prislop – Liviu Rebreanu, cu titlul: „Prislop – Liviu Rebreanu, județul Bistrița-Năsăud (1392-2007), 615 ani de atestare documentară”, „Studiu monografic”, 2008, după care urmează: „Liviu Rebreanu și Pripasul lui Ion” (2016) și recent: „Liviu Rebreanu - Țăranul, pământul și satul românesc – Muzeul Memorial Liviu Rebreanu la ceas aniversar” (1957-2022).

Despre autor aflăm câteva date bibliografice pe manșeta coperții întâi, după care urmează o prefață generoasă din partea profesorului Mircea Daroși, precedată de un motto semnificativ care arată legătura indisolubilă dintre Rebreanu și țăranul român. Într-un „Argument” al autorului se prezintă pe scurt proiectul urmărit și anume legătura dintre Prislop și Rebreanu. În partea a doua a introducerii, găsim date esențiale despre Muzeu denumit „Casa Memorială Liviu Rebreanu”, de la înființare și până în zilele noastre. Capitolul intitulat „Liviu Rebreanu – Scurtă biografie” face o trecere în revistă a vieții și activității marelui scriitor, cu accent pe momentele trecerii acestuia prin Prislop.

Capitolul I. se intitulează „Liviu Rebreanu - Țăranul, pământul și satul românesc” și este un eseu despre țăranul ardelean cu problema pământului, așa cum se reflectă în cele două mari romane: Ion și Răscoala.

          Capitolul al doilea „Muzeul memorial Liviu Rebreanu din Prislop-Năsăud” are mai multe subcapitole: 1) „Cum a fost construită casa memorială Liviu Rebreanu – mărturie a profesorului Sever Ursa” – ne lămurește că la originea muzeului a fost casa părintească a Rebrenilor în care aceștia au trăit mai bine de șapte ani. Vasile Rebreanu, tatăl scriitorului, a funcționat ca învățător în Prislop, popa Belciug i-a donat o grădină din pământul bisericii de la marginea satului, unde acesta și-a ridicat o casă de locuit. Mai întâi, terenul a fost pentru pomicultură, apoi, cu aprobarea preotului Belciug, s-a ajuns și la casă, fiind sprijinit și de comunitate. În timp, casa s-a degradat și a dispărut, până în 1957, când s-a decis reconstruirea ei pe același loc și cu aceleași dimensiuni din urmă, cu cincizeci de ani. 

          Ideea reconstruirii și transformării ei în muzeu a aparținut intelectualilor năsăudeni în frunte cu profesorul Sever Ursa, proaspăt absolvent al Facultății de Filologie din Cluj. În „Arhiva Someșană – Studii și comunicări”, editată de Muzeul năsăudean în 1972, p. 45, se menționează că această inițiativă a avut-o Sfatul Muzeului Năsăudean, pentru a cinsti memoria marelui scriitor Rebreanu. La numai un an, cu sprijinul țăranilor din Prislop, s-a terminat construcția casei, din grupul de inițiativă au mai făcut parte Ioan Nechifor Someșan, director al muzeului năsăudean (vezi „Astra năsăudeană”, nr. 3, 2014 – articol de Rodica Daroși). Au contribuit prislopenii prin Vasile Tabără, dar și un grup de intelectuali năsăudeni în frunte cu Septimiu Pop și universitarii: Alexandru Husar, Ion Breazu și Gavril Scridon. Inaugurarea a avut loc la 2 iunie 1957, acest moment a fost povestit de Florica Puia Rebreanu, care descrie cu emoție întâlnirea cu Prislopul pentru prima oară, împreună cu Fanny Rebreanu. Se prefigurează drumul din romanul Ion, apoi Jidovița și podul de lemn acoperit de peste Someș, până la casa Rebrenilor. Urmează școala veche, casa Rodovicăi Boldijar, prototipul Anei din roman, badea Tabără și locuința preotului Belciug de odinioară. 

          A doua vizită are loc în 1957, la inaugurare, de la Năsăud la Prislop s-au deplasat cu căruța, la intrare, în sat au fost întâmpinați de învățătorul Vladimir Iațcu și soția, plus Tabără, prietenul lui Ion, cu pâine și sare. Participanți de seamă au fost: Eusebiu Camilar, Camil Baltazar, poetul Dumitru Florea Rariște din Cluj, Alexandru Husar de la Iași. Primul bust al scriitorului Rebreanu a fost făcut de profesorul Nichifor Someșan, el va fi schimbat în anul 1963, cu cel  proiectat de Romul Ladea. Începând cu data de 2 iunie 1957, satul Prislop se va numi Liviu Rebreanu. Florica Puia Rebreanu descrie prima vizită din ziua inaugurării (vezi Pământul bătătorit de părintele meu, pag. 150-152), începând cu prima cameră. Se află manuscrise, fotografii de familie, diplome, ziare vechi cu articole semnate de Liviu Rebreanu, cărți etc., precum și amintiri rămase de la Emil Rebreanu (portofelul acestuia, casca militară, o așchie din lemnul spânzurătorii, sentința condamnării la moarte ș. a.). Camera din mijloc adună date despre Ion și Ana, Florica, dar și biroul lui Rebreanu alături de fotoliul lui Vasile Rebreanu. Camera treia e salonul Laurei Herdelea (fost salonul albastru al Liviei Hulea donat), iar pe măsuță e Biblia Rodovicăi din care citea în fiecare seară celor mici. 

Au avut loc discursuri omagiale și de mulțumire, programe artistice, chiar și prezentarea pe scenă a piesei „Plicul” de Liviu Rebreanu, în interpretarea unui colectiv de amatori de la CFR Cluj. Au semnat în cartea de onoare a muzeului: Fanny Rebreanu, Florica Puia Rebreanu, Livia Rebreanu Hulea, Cicerone Teodorescu, Aurel Rău, Ioan Fărcași, Teodor Chițan. Inițiatori: Mihai Martin, Sever Ursa, Gavril Scridon. Se menționează un număr de peste 30.000 vizitatori anual, cu impresii dintre cele mai diverse consemnate în peste 50 de volume.

          Descrierea muzeului se face pe camere: mai întâi așezarea geografică la marginea satului Prislop de odinioară, dinspre Năsăud, pe locul vechii case a Rebrenilor. Învoiala cu popa Belciug se pare că a fost ca, la sfârșitul serviciului de învățător, Vasile Rebreanu să-și părăsească locuința, asta se petrecea în anul 1910, deci au stat Rebrenii în această casă, timp de șapte ani, din 1903 până în 1910. Casa nelocuită se va dărâma în 1957,  se va ridica noua casă muzeu, inclusiv pridvorul unde familia Rebreanu își petrecea serile, cântând și urmărind viața satului. Prima cameră se descrie cu tot ce are, a doua, cu documente privitoare la cele trei mari romane ale lui Rebreanu, iar cea de-a treia cu mobilierul familiei donat muzeului. La intrare tronează un bust al lui Rebreanu, autor Milița Pătrașcu și un tablou al marelui scriitor în postura de academician, autor, pictorul Gherghe Apostu din Iași.

          Un amfiteatru cu 68 de locuri anume pentru prezentări generale însoțite de diafilme sau filme documentare și chiar artistice după romanele lui Rebreanu se alătură casei muzeu. La etaj, se află un spațiu expozițional  amplu, cu cărți despre Rebreanu, documente și alte exponate. Primele editări ale operei lui Rebreanu, de la diverse edituri mai vechi și mai noi, sunt etalate alături de cele 26 de volume îngrijite de Nicolae Gheran și chiar romanul Ion în scrierea Braille. De asemenea sunt prezentate cărți cu aprecieri critice asupra operei lui Rebreanu, dar și traduceri ale romanelor lui Rebreanu în alte limbi.

La subcapitolul „Muzeografi” se trec în revistă cu date esențiale următorii: Sever Ursa, Mihai Martin, Ioan Tabără și actualmente, Valer Ilovan, muzeograf.

          Capitolul al III-lea „Privind în cartea de aur a muzeului” – amintește pe cei care i-au trecut pragul de-a lungul anilor: scriitori – G. Călinescu, T. Vianu, Dumitru Micu, Ion Grecea, Nicolae Tăutu, Mircea Zaciu, Adrian Păunescu, Vasile Netea ș. a. Au semnat și vizitatori străini din Bulgaria, Grecia, Rusia, Germania, Franța, Polonia, Italia, Cehia, S. U. A., Yemen, Tunisia, Ciad, R. Moldova, China, Japonia (Sumya Haruia care traduce romanele Ion și Pădurea spânzuraților în japoneză. Semnează și membrii familiei Rebreanu, rude, ginere, nepoate: Puia Florica Rebreanu Vasilescu, (1965), !1977); Tiberiu Rebreanu (1965); Pussy Gligor Hulea, nepoată, (1973); Livia Rebreanu Hulea (1983); Maria Gligor-Hulea, nepoată, (1973). Din alte domenii: Victor Crăciun, Elena Udrescu, George Pruteanu, Alina Turle, Regele Mihai I, Ion Th. Ilea, Ana Blandiana ș. a.

          Arhiva foto vine cu câteva poze semnificative la temă, iar în final, capitolul „Bibliografie” e structurat pe trei domenii: 1) Lucrări ale lui Rebreanu; 2) Referințe generale despre scriitor și 3) Reviste, ziare și alte documente.

          Așadar, o invitație deschisă de-a cunoaște totul despre Liviu Rebreanu, acum la cei 67 de ani de la înființare, dar să nu uităm și de celelalte instituții culturale dedicate marelui Rebreanu: Casa Memorială „Liviu și Fanny Liviu Rebreanu” din București; Muzeul Memorial „Liviu Rebreanu” din Bogdana, Teleorman; Muzeul „Cuibul visurilor” din Maieru, Bistrița-Năsăud; Casa Memorială „Liviu Rebreanu” din Valea Mare de lângă Pitești; Centrul Cultural „Liviu Rebreanu” din Chiuza, Bistrița-Năsăud și, nu în ultimul rând, Târlișua, locul de naștere al lui Rebreanu din Bistrița-Năsăud.