Casa memorială "Liviu Rebreanu’’ din Prislopul năsăudean, la ceas aniversar

Scriu despre o carte care oglindeşte în paginile ei o aniversare, o comemorare  a 65 de ani de existenţă a unei case…,,Casa Memorială a marelui nostru romancier Liviu Rebreanu” din Prislop.

 Înainte de a intra în această temă, a casei memoriale,  autorul, un prislopan autentic, face o introspecție eseistică în opera  marelui romancier, cu referire concretă asupra tematicii celei mai dragi lui și care de fapt,  conform unanimității criticii, este și cea mai valoroasă tematică din toată creația lui Liviu Rebreanu. Este vorba despre tematica privind - țăranul, pământul și satul românesc -…  ,,Am trăit în mijlocul țăranilor și o puternică dragoste ,mă leagă de  ei… Nu pot să nu-i iubesc…,,

   În acest context se înscriu, cele mai gustate opere de către publicul cititor, dar și cele mai apreciate de critica literară, romanele  Ion, Răscoala, în parte Pădurea Spânzuraților și chiar nuvelistica sa. În general, opera lui Liviu Rebreanu pivotează în jurul temei pământului, care la vremea respectivă era de mare actualitate pentru viața țăranilor și satelor românești, constituia deci o problemă  fundamentală  pentru români.  

   Dacă Ion este simbolul individual al țăranului român setos până la patimă de pământul lui , Răscoala este simbolul colectiv al aceluiași țăran – simbol al energiilor de care dispune el în contact cu pământul…spunea Rebreanu. Și atunci pe bună dreptate se spune că, scriitorul a fost un romancier care a văzut epopeic viața satului românesc, în centrul căreia s-a găsit mereu, drama cea mai veche și mai adâncă, drama pământului. De aceea, trebuie să remarc curajul autorului, care abordează o asemenea tematică complexă, nefiind specialist, dar care găsește modalități și resurse concrete, pentru a face o analiză responsabilă a acestei tematici, scoțând în evidență talentul, construcția monumentală, precum și modul demiurgic în care Rebreanu pune în scenă și hiperbolizează eroii și acțiunile lor, în aceste creații realiste, adevărate capodopere ale literaturii românești.  

    Sunt de asemenea bucuros că, acum la ceas aniversar, un fiu al locului, a scris o carte evidențiind marea dragoste a lui Rebreanu față de  acest ținut, față de oamenii lui și așezările lor din acea vreme. Această carte apare cu ocazia unei omagieri,  a împlinirii a peste 6 decenii  şi  jumătate de la inaugurarea casei memoriale Liviu Rebreanu din Prislop. Prin ea, îl omagiem încă o dată pe scriitor şi familia acestuia, trăitori aici în această zonă la început de secol XX. De fapt, pe temelii de cult şi veneraţie  pentru Rebreanu  s-au înălţat o constelaţie de case muzeu şi săli expoziţionale în această zonă, care sunt adevărate cărţi deschise, cu numeroase informaţii despre scriitor, familia  şi monumentala sa operă. Am putea afirma fără exagerare că, ţinutul acesta al Bistriţei-Năsăudului a fost pentru Rebreanu, ceea ce în accepţiunea largă îl numim ,,acasă”. Iar aici, acasă la el, înseamnă întreaga arie ce poate fi generic numită ,,Cuibul visurilor”. Odată intrat în vreuna din casele lui …simţi parcă pornirea interioară de a zăbovi, de a rămâne, de a te aşeza la una din mesele lui de taină şi trudă nocturnă, ori în vreo bancă din şcolile din zonă, în care a învăţat şi care îi poartă cu fală aura de a fi avut un asemenea elev.    

   Da… de aici din această zonă a pornit la început, precum un firicel de apă ca şi izvorul Someşului de sub Ineu, până va ajunge un fluviu tumultos şi de neoprit. De aici, din zorii naşterii de la Târlişua, sub o ploaie de stele, spre dimineaţa şcolii Măierene, apoi pe arătura proaspătă, sărutată de un Ion al locurilor de la Prislop, a plecat călăuzit de cometa sa, către amiaza incandescentă a gloriei literare.  

   De aceea, noi năsăudenii suntem atât de mândri de stelele noastre literare, Coşbuc şi Rebreanu, care cu talentul lor dumnezeiesc, au îmbogăţit constelaţia literaturii române, cu opere ce vor dăinui în veşnicie.

   Din acest punct de vedere, nu putem trece nepăsători pe lângă comemorări şi aniversări, drept pentru care mă bucur că pot scrie despre această carte născută din marea dragoste pentru Rebreanu şi pentru opera sa.      

   Parcurgând filele acestei cărţi, unii îşi mai amintesc de zilele acelea petrecute cu peste o jumătate de veac în urmă, când s-au dus grele ,,bătălii” cu ,,mai marii zilei”, dar nu numai, care până în final s-au soldat totuşi cu izbânzi, materializându-se în ceea ce astăzi se poate vedea ca fiind, un frumos şi măreţ edificiu cultural ,,Muzeul memorial Liviu Rebreanu”.

  Deşi autorul nu este om al literelor, formarea sa intelectuală este una mai mult tehnică, cu atât mai mult trebuie apreciat demersul său de a scrie această carte, acum la ceas aniversar al casei memoriale Liviu Rebreanu. Ea vine, după o bine documentată carte a aceluiaşi autor cu titlul ,,Liviu Rebreanu şi Pripasul lui Ion” în care aduce argumente cât se poate de serioase, privind legătura spirituală sentimentală a scriitorului cu Prislopul.

    Unul din argumentele prezentate este chiar existenţa la Prislop a CASEI PĂRINTEŞTI, care face obiectul a două capitole din această carte. Casa părintească a Rebrenilor din Prislop, în timp, nefiind locuită, s-a dărâmat, a fost apoi reconstruită în primăvara anului 1957,  inaugurată la 2 iunie a aceluiaşi an şi transformată în casă memorială, iar în anul 2017, a  împlinit 60 de ani de existenţă.

  Autorul prezintă succint în continuare date despre casa memorială Liviu Rebreanu din Prislop, cu  frumoasa poveste a reconstruirii ei, apoi cea emoţionantă a inaugurării, făcută de Puia, fiica scriitorului.

  Se face  apoi şi o prezentare destul de generoasă a muzeului, a interiorului, a exponatelor, a unor fotografii sau manuscrise ale romancierului, a unor romane sau nuvele, din seria primelor apariţii. Nu sunt uitaţi  cei care au trudit în această casă –muzeu, adică muzeografii, ei fiind adevăraţi ,,coautori”ai operei rebreniene şi care zilnic ,,publică” această casă-carte, în sufletul vizitatorilor şi cititorilor de toate vârstele şi de pretutindeni. Truda acestor muzeografi se simte imediat în mărturisirile scrise ale acestora şi consemnate, în ceea ce atât de metaforic o numim, cartea de aur a muzeului. Aceasta este de fapt cartea de impresii a muzeului memorial Liviu Rebreanu, care oficiază religia amintirii unui mare romancier, adună, iată şi o altă literatură, aceea a mărturisirilor spontane ale vizitatorilor, într-o carte neînchisă de  peste 65 de ani.

Cartea de aur sau cartea de impresii este deci, o oglindă a acestui locaş cultural-literar, plină şi cu repere axiologice, făcute de specialişti din lumea literelor, dar şi de acei iubitori de frumos, cu gânduri curate şi limpezi, referitoare la scriitor şi opera sa. Unele dintre aceste emoţionante impresii sunt prezentate de autor în această carte şi cred că îl vor impresiona şi pe cititor. 

  În final, nu pot spune decât că demersul făcut de autor prin această carte, se constituie într-o reuşită pledoarie, atât în partea de eseu despre țărani, cât și pentru această casă –muzeu, aducând astfel un pios omagiu scriitorului Liviu Rebreanu şi familiei sale, dar şi Prislopului care îi duce azi numele în nemurire.