Învățătoarea MARIA BUF- un dascăl care a lăsat lumină în urma sa
Învățătoarea Maria Buf a plecat în veșnicie la 9 septembrie 2015, sunt 11 ani de dor și amintiri, dar prin faptele ei luminează în continuare. Sunt oameni care trec prin viață și oameni care lasă urme. Învățătoarea Maria Buf a fost unul dintre acei oameni rari care, prin felul lor de a fi, prin dăruire, bunătate și discreție, rămân în sufletele celor care i-au cunoscut mult timp după ce pașii lor s-au oprit. Pentru foștii elevi, pentru copiii ei și pentru toți cei care au avut privilegiul de a o întâlni, Maria Buf a fost mai mult decât o învățătoare: a fost un reper de omenie, de profesionalism și de noblețe sufletească.
Da! Ea a fost cu adevărat potrivită pentru misiunea apostolică de dascăl pe care a onorat-o cu cinste, cu răbdare și mult suflet. A lăsat în urna sa respect și amintiri frumoase în sufletele tuturor.
S-a născut la 8 septembrie 1946, în Susenii Bârgăului, într-o familie și într-un spațiu în care valorile simple și trainice ale oamenilor din aceste locuri aveau să-i modeleze caracterul. A ales cu pasiune nobila profesie de dascăl și, pentru a se pregăti temeinic, a urmat, timp de șase ani, cât durau pe atunci, cursurile Școlii Pedagogice din Cluj-Napoca.
La începutul carierei sale a fost învățătoare în comuna Livezile, unde avea să descopere nu doar bucuria de a forma generații de copii, ci și una dintre cele mai frumoase comori ale vieții: prietenia adevărată. Aici a legat o strânsă prietenie cu colega sa de catedră, învățătoarea Monda Ligia, o legătură care avea să dăinuie întreaga viață. A fost o prietenie construită pe respect, încredere, sprijin și o profundă apropiere sufletească, una dintre acele legături rare care rezistă timpului și încercărilor.
Drumul profesional al Mariei Buf a continuat la Casa de copii din Prundu-Bârgăului, unde și-a pus priceperea și sufletul în slujba copiilor care aveau nevoie, poate mai mult decât alții, de răbdare, afecțiune și înțelegere. Pentru ea, educația nu a însemnat niciodată doar transmiterea unor cunoștințe. A însemnat formarea omului, apropierea de copil, încurajarea lui și credința că fiecare suflet poate fi ajutat să-și găsească propriul drum.
Mai târziu, s-a mutat în comuna Bistrița-Bârgăului, unde și-a desfășurat activitatea până la pensionare. Aici s-a făcut și mai bine cunoscută prin seriozitatea, competența și dragostea cu care și-a exercitat profesia. Generații de elevi au avut-o învățătoare, iar amintirea ei a rămas legată de acea căldură aparte pe care numai dascălii cu adevărat dedicați o pot transmite.
Valoarea profesională a Mariei Buf a fost recunoscută și prin activitatea sa de metodist al Inspectoratului Școlar Județean Bistrița-Năsăud. Experiența și pregătirea sa au fost puse astfel și în slujba altor cadre didactice, cărora le-a împărtășit cu generozitate din cunoștințele și experiența sa. A fost un dascăl iubit și apreciat, un coleg respectat și un om în care seriozitatea profesională s-a împletit firesc cu modestia și bunătatea.
Cei care au cunoscut-o își vor aminti, fără îndoială, de omul Maria Buf: de discreția ei, de echilibrul sufletesc, de felul cald în care știa să se apropie de oameni și de disponibilitatea de a fi alături de cei care aveau nevoie de un sfat sau de o vorbă bună. A avut acea calitate rară de a face bine fără să aștepte recunoștință și de a dărui fără să vorbească despre propria dăruire.
Pensionarea nu a putut șterge ceea ce a construit de-a lungul unei vieți dedicate școlii. Un dascăl adevărat nu se pensionează niciodată cu adevărat, pentru că rămâne în poveștile foștilor elevi, în amintirile colegilor și, mai ales, în felul în care oamenii pe care i-a format duc mai departe valorile primite. Poate că una dintre cele mai frumoase dovezi că vocația adevărată se transmite prin iubire și exemplu este faptul că fiica Mariei Buf a ales, la rândul ei, să devină învățătoare. Monica Buf face cinste Școlii Gimnaziale “Ștefan cel Mare” din Bistrița, prin activitatea ei.
Astăzi, când vorbim despre Maria Buf la timpul trecut, cuvântul „a fost” pare prea sărac pentru a cuprinde tot ceea ce a însemnat ea. Pentru cei care au cunoscut-o, ea continuă să fie prezentă prin amintiri, prin oameni și prin binele pe care l-a sădit în jurul său.
Citiţi şi:
- Învățătoarea Varvara Negrușeri (Hogiu), un adevărat ”Domn Trandafir”
- Florile recunoștinței dăruite doamnei învățătoare Dragotă Cornelia la finalul carierei didactice!
- Învățătoarea Ana Pleșca, de la Școala Gimnazială Susenii Bârgăului, la 80 de ani de viață și 50 de ani de muncă, la catedră
- Doamna învățătoare Tiberia Șut, din Tiha Bârgăului, la 80 de ani. La mulți ani!
- PENSIONARE CU LACRIMI ŞI VOIE BUNĂ LA JOSENII BÂRGĂULUI

























Adaugă comentariu nou