Ioan şi Lucreţia Mititean, o familie de scriitori năsăudeni

În istoria literaturii române sunt cunoscute numeroase cupluri, soţ şi soţie, care au devenit slujitori ai scrisului, oferind cititorilor nu numai modele de viaţă, ci şi opere cu largi rezonanţe sufleteşti. În ,,Blajul românimii nordice’’, cum este cunoscut Năsăudul, trăiesc sub impulsul acestei pasiuni, soţii Ioan şi Lucreţia Mititean. Amândoi au fost dascăli inimoşi, adevăraţi încălzitori de suflete, care ajunşi la vârsta când ai putea să greşeşti, considerându-i că numai de literatură nu se ocupă şi, totuşi, ei fac cu dragoste şi talent acest lucru, se dedică prin arta cuvântului unui ideal care înseamnă cultură, înseamnă gânduri frumoase şi curate pentru cei din jur.
Ne cunoaştem de multă vreme şi suntem confraţi în ale scrisului, dar şi printr-o aleasă prietenie pe care ne-o împărtăşim pe tărâmul Astrei năsăudene. Ioan Mititean este omul care vibrează pentru actul cultural, simte pulsul oraşului, îl pune să bată ca un ceasornic în scrierile sale sincere şi calde, mereu în alertă să ajungă la sufletul cititorului. Nu greşesc, dacă spun, că este printre cei mai fideli colaboratori ai cotidianului ,,Răsunetul’’. A devenit un jurnalist de excepţie, bine documentat, cu un deosebit simţ al observaţiei, sensibil la frământările vieţii cotidiene, mereu prezent în viaţa spirituală a comunităţii.
Împreună cu soţia sa Lucreţia, o fire tot atât de complexă şi plină de iniţiativă, îşi împărtăşesc gândurile, fac aprecieri, se consultă, lecturează pe rând scrierile unuia şi altuia, trăiesc într-o atmosferă de profundă colaborare şi bună înţelegere. Au devenit scriitori, nu pentru că au fost dascăli, ori că această profesie le-ar da un asemenea drept ci, pentru că Dumnezeu i-a înzestrat cu acest dar la care au mai pus multă dragoste şi pasiune. Sunt scriitori pentru că s-au născut cu ceva anume, ceva care vine din interior, din sufletul lor. .
Amândoi se bucură de stima şi aprecierea întregii urbe. Au prieteni peste tot, în ţară şi străinătate, până dincolo, peste ocean. Cărţile sunt marea lor avere pe care o împart cu drag cititorilor.
Ioan Mititean are 17 volume, apărute sub aceeaşi emblemă metaforică ,,În vârful peniţei’’, unele scrise în colaborare cu soţia sa, dar şi cu alţi colegi şi însumează mii de pagini rânduite cu talent şi multă dăruire în care abordează subiecte din diverse domenii de activitate : lumea satului, a şcolii, Astra năsăudeană, personalităţi culturale, lumea cântecului popular şi multe altele, folosind cele mai variate forme ale artei cuvântului : reportaje, portrete, cronici literare cu un larg suport motivaţional, descrieri şi interviuri, jurnalul de călătorie, excelând adesea cu metafora , care este folosită nu numai în titluri, ci şi în conţinutul lucrărilor sale. Este un mare artizan al studiilor monografice, îndeosebi a instituţiilor şcolare, dar şi al personalităţilor culturale din Năsăud. Verbul său poartă pecetea valorii incontestabile.Construieşte o frază bine închegată şi frumos meşteşugită care dă culoare şi prospeţime discursului narativ, elegant şi cursiv, îndemnând pe oricine la lectură.Este pe bună dreptate ,,un bijutier al cuvântului’’.
Ca pe un dar al toamnei, mi-a oferit, nu de mult o carte ce vrea să fie o adevărată istorie a celei mai renumite asociaţiuni culturale intitulată ,,Astra năsăudeană- un organism viu’’. Este scrisă cu sufletul şi îmbrăcată într-un stil plăcut şi atractiv , fiind dedicată celor 25 de ani de activitate astristă.’Pentru activitatea sa rodnică pe altarul cuvântului scris, Ioan Mititean a fost ales preşedintele Ligii Scriitorilor din România, Filiala Năsăud, funcţie pe care o reprezintă cu cinste şi onoare.
Lucreţia Mititean are propriile sale cărţi. Scrie şi poezie. Are un spirit inventiv, mereu pus pe surprize, situându-se pe poziţia unei permanente căutări a frumuseţii spirituale pe care o găseşte în lumea ,,Vorbelor înţelepte’’, a umorului, dar şi a satirei de care avem atâta nevoie şi în zilele noastre.Cele două volume, care însumează peste 650 de pagini, sunt culegeri de texte care cuprind câteva componente ale literaturii, cunoscute sub numele de aforisme, anecdote, cugetări, epigrame şi proverbe.Sunt puţini acei oameni care îndrăznesc să facă un asemenea lucru. Remarc în mod deosebit răbdarea şi efortul depus în realizarea acestei cărţi, puterea sa de sinteză şi de selecţie a textelor. Îmbrăcate în această haină de sărbătoare,, Vorbele înţelepte’’sunt cel mai frumos dar pe care ni l-a putut oferi o doamnă a scrisului năsăudean.