La Casina în Năsăud, zâmbet, râs şi voie bună

În sala de protocol a Muzeului Grăniceresc din Năsăud, sub sigla „La Casina”, s-a desfăşurat un eveniment cultural deosebit, sub patronajul Ligii Scriitorilor din România, filiala Năsăud, cu buna colaborare a acestui muzeu valoros. Este vorba despre o comuniune literară despre umorul în literatură privit general şi umorul în epigrame, privit special. În partea a doua a evenimentului s-a prezentat cartea doamnei Lucreţia Mititean, „Vorbe înţelepte”, în două volume, apărută la editura „Ecou Transilvan”, Cluj-Napoca.
A fost lume multă şi bună, cam 50 de persoane, cărturari, scriitori, profesori, iubitori şi consumatori de literatură din Bistriţa, Dej, Cristeştii Ciceiului, Chiuza, Salva, Rebrişoara, Nepos, Maieru, Rodna şi bineînţeles, Năsăud. Lucrările au fost conduse de scriitorul Ioan Mititean, preşedintele Ligii Scriitorilor din România, filiala Năsăud. Alături de dânsul a vorbit la fel de mult şi frumos, profesorul Vasile Găurean. I-am mai văzut, printre alţii, pe Gavril Avram, Romulus Berceni, Rodica şi Mircea Daroşi, Dumitru Bor, Floarea Pleş, Rodica Fercana, Ana Filip, Ana Lari, Liviu Păiuş, Icu Crăciun, Iacob Naroş, Ion Boţan, Raveca Vlaşin, Leon Catarig, Maria Urs, Lucreţia Mititean, Nadia Urian.
În continuare s-a prezentat cartea doamnei Lucreţia Mititean, „Vorbe înţelepte”, două volume, primul are 344 de pagini, al doilea, 327 de pagini. Sunt aici catrene, snoave, proverbe, pilde, ghicitori, epigrame, epitafuri, anecdote, povestiri. Avem în aceste volume un mijloc de educaţie, bun simţ, corectitudine, modestie, inteligenţă, demnitate şi adevăr. Îl avem pe Socrate cu „Cunoaşte-te pe tine însuţi” şi pe Nicolae Iorga, „În veselie îţi strălucesc însuşirile cu frumuseţile naturii în soare.”
Iată ce ne spune George Topîrceanu în „Gastronomică”.
„În literatură,
Când vorbim de burtă,
Eu sunt prăjitură,
Păstorel e turtă.”
Sau Efim Tarlapan în „Alpinism”
Mă miram cum urcă dealul
Cu o cârje şi-o frânghie.
Nu vedeam esenţialul
Alerga după...soţie...”
Epigrama este o vitamină efervescentă în paharul cu apa vieţii, pentru sănătatea neamului omenesc. Umorul odată gustat, poartă pe limbă arome picante care dau savoare clipei trăite. Umorul acesta, şarjă amicală şi sarcasm, stârneşte, până la urmă, hormonii fericirii, pe de o parte, iar pe de altă parte, constituie unul dintre modurile de supravieţuire al românilor. Râsul sănătos şi inteligent, nu băşcălia vulgară, dă caracterului savoare şi deliciu. Epigrama este o formă fixă de poezie, cu un conţinut satiric, umoristic, aforistic, sau poetic, ce ţine de ascuţime şi de arta ingeniozităţii, având o structură binară ce-i conferă simetrie şi opoziţie între argument şi contraargument. Epigramele constituie o modă a literaturii „Epocii Luminilor” prin care autorul satirizează defectele morale, mai puţin cele fizice ale individului. În literatura universală s-au evidenţiat epigramişti ca Voltaire, Lessing, Puşkin, iar la noi, G. Topîrceanu, G. Ravetti, Cincinat Pavelescu, A.O. Teodoreanu-Păstorel, T. Arghezi.
La Casina a fost o comuniune a bunei dispoziţii, a înţelegerii şi a zâmbetului. Soarele de afară s-a strecurat şi în inima noastră, de aceea ne-am simţit mai buni şi mai liberi. Amfitrionii evenimentului, Lucian Vaida, directorul muzeului şi scriitorii Lucreţia şi Ioan Mititean, au fost la mare înălţime. Şi până la urmă, ce este epigrama?
„O epigramă e un joc matur
Al cărui scop mi-e lesne să-l explic,
De eşti deştept, te scapă de-un cusur,
În caz contrar nu poţi păţi nimic.”