Despre vorbele înţelepte ale doamnei Lucreţia Mititean

Motto: „Nimic nu costă mai mult decât neştiinţa.”

(Legea lui Moisil)

Muncă, stăruinţă, străduinţă, realizare, împlinire, mulţumire, fericire, bucurie (...); iată unele din nevoile şi condiţionările devenirii spirituale (...).

Pentru a putea aspira la trăirea sentimentului suprem – bucuria, trebuie să fin fericiţi. Dar fericirea vine şi ea din mulţumirea împlinirii care nu se poate realiza decât prin străduinţă şi muncă stăruitoare.

Acestor comandamente li se adaugă absolut necesar şi util, echilibrul.

Nu poţi fi, nu trebuie să fii mereu nemulţumit. Dacă eşti mereu nemulţumit, nu ai cum fi fericit. Aşadar, pentru a putea ajunge la beneficiul realizărilor – adică la împlinire, mulţumire, fericire – cu corolarul suprem – bucuria (tuturor acestora să le zicem „drepturi”) este nevoie de corelativul drepturilor, adică de îndeplinirea unor obligaţii, acestea sintetizându-se în străduinţa muncii stăruitoare, aducătoare de împliniri.

Şi, în acest context, nu trebuie uitat niciodată faptul că avem împliniri de moment, dar ne împlinim permanent dacă vom stărui şi ne vom strădui în toate cele necesare şi utile.

Marele nostru povestitor Ion Creangă spunea că dacă nu te-ai făcut frumos până la 20 de ani, deştept până la 30 şi bogat până la 40, nu prea mai e timp de realizarea acestora.

Desigur că el se referea mai degrabă la frumuseţea fizică – dezvoltarea fizică şi la bogăţia materială, adică realizarea celor necesare traiului.

Evident că în ceea ce priveşte bogăţia spirituală mai ales, aceasta este realizabilă, în contextul şi sensul celor exprimate mai înainte, pe tot parcursul vieţii noastre.

De aceea am spus că, într-o evoluţie firească a exerciţiului intelectual putem avea împliniri de moment şi ne putem împlini permanent.

Aceasta cred că este viziunea oricărui creator, indiferent în ce domeniu al artei activează. În această viziune se înscrie şi activitatea literară a scriitoarei Lucreţia Mititean, autoarea cărţii – culegerii „VORBE ÎNŢELEPTE”, în două volume, publicată la Editura „Ecou Transilvan”, Cluj-Napoca, 2014. Cele două voluminoase volume cuprind 344 şi respectiv 327 de pagini prin care autoarea ne introduce în peisajul fascinant al CUVÂNTULUI măiestrit şi meşteşugit exprimat de autori în mai multe genuri literare: poezie (catrene), proverbe, snoave, ghicitori, pilde, fabule, epitafuri, epigrame, anecdote, aforisme, povestiri, care de care mai pline de frumuseţe şi înţelepciune.

Dar cine este doamna Lucreţia Mititean? Domnia Sa este distinsul dascăl de vocaţie, dascălul de o viaţă dotat cu dar şi cu har în scrisul căruia (căreia) se „evidenţiază dimensiunea elevată a pasiunii şi înaltul profesionalism al autoarei de a pune în valoare rolul educativ al umorului, de a demonstra practic, că se poate trăi, la nivelul vârstei copilăriei (s.n. şi nu numai), elevat, spiritual”, este dascălul-dăscăliţa despre care se poate afirma că este „lumina ce se stinge luminând pe alţii” (după spusele lui Visarion Roman, membru marcant al ASTRA)[1].

Această laborioasă lucrare, la care autoarea a ostenit cca. 15 ani (după propria mărturisire), reflectă preocuparea Domniei Sale de a aduna „vorbe înţelepte” folosind umorul[2] ca mijloc de educaţie, contribuind la cultivarea calităţilor umane – bunul simţ, inteligenţa, politeţea, corectitudinea, bunătatea, răspunderea şi responsabilitatea, modestia, demnitatea, adevărul şi alte valori umane, respingând totodată tare umane precum – minciuna, răutatea, prostia, violenţa, aroganţa, snobismul, dispreţul, orgoliul, vanitatea.[3]

Conchidem din această perspectivă, cu reiterarea afirmaţiilor (cu care suntem întru totul de acord) în sensul că «Volumul „Vorbe înţelepte” este un vademecum în înţelepciunea populară, pentru care autoarea merită sincere felicitări, respectul şi admiraţia semenilor»[4].

Văzând prefaţa la volumul 2 al culegerii, prefaţă scrisă de dl. Prof. Vasile Găurean, realizatorul rubricii „Întâmplări cu miez”, a ziarului „Răsunetul” – Bistriţa, am avut satisfacţia să găsesc referiri la sentimentul bucuriei – trimitere evidentă la bucuria dată de conţinutul Culegerii autoarei - „Vorbe înţelepte”, bucurie izvorâtă (şi) din cele pe care eu însumi le-am abordat la începutul aserţiunilor mele, consideraţii pe care le-am elaborat, ca un preambul, mai înainte de a parcurge prefaţele ori „motivaţia” autoarei la această carte Culegerea ce se înscrie şi în conceptul „de la lume adunate şi-napoi la lume date”, cuprinzând selecţii din creaţiile a numeroşi autori din cultura română şi universală.

Dar, pentru că „motivaţia” autoarei este relevantă cu privire la demersul Domniei Sale, consider că este necesar şi în acelaşi timp util pentru auditorii şi/sau cititorii acestei prezentări[5] să reiterez câteva elemente ale acestei motivaţii, astfel: „Vorbele de haz sunt forme poetice bine structurate de manifestarea înţelepciunii populare ca nişte scânteieri întâmplătoare ale inteligenţei umane. Vorbele înţelepte sunt create de oameni înţelepţi care au pe buze expresii de maximă intensitate a rostirii, înlesnind şi simplificând atât de bine şi de frumos comunicarea dintre oameni, ce încorporează o variată şi bogată experienţă de viaţă.

Aforismele, anecdotele, cugetările, proverbele (...), scânteieri ale inteligenţei umane (...), forme de expresie a sufletului uman (...), creaţiile de faţă sunt o formă a conştiinţei etice a omului, o formă de exprimare, de autodefinire şi de mărturisire a superiorităţii omului (...), un mijloc de cunoaştere şi autocunoaştere, de pătrundere în tainele universului spiritual şi de existenţă socio-istorică a fiinţei umane, o cale tezaurizare a înţelepciunii multimilenare a umanităţii (...)”.

În acest context autoarea ne aduce aminte de aserţiunea „Cunoaşte-te pe tine însuţi” a lui Socrate şi îşi încheie „mărturisirea” cu cuvintele lui Nicolae Iorga „În veselie îţi strălucesc însuşirile ca frumuseţile naturii în soare”, ceea ce s-a confirmat şi cu ocazia prezentării volumelor acestei cărţi, în evoluţia vorbitorilor[6], cu afirmaţii care mai de care mai înţelepte, pline de adevăr, de farmec, mulţumire şi bucurie în legătură cu petrecerea unui timp de mare înălţare spirituală.

În consonanţă cu partea umoristică a cărţii pe care o prezentăm evoc ceva cu iz de glumă, zicându-i eu, oarecum pretenţios (dar şi ca şotie), „din umorul preistoric”. Se zice că, în faţa oglinzii apei, unul din „savanţii” epocilor preistorice (dacă pot spune aşa?!) ar fi exclamat: „Lă! Lă!”. Şi că de aici, oamenii de spirit ai epocilor mai tinere i-au zis capului (omului) „bilă” (...) (Nu ştiu dacă magazinele tip supermarket cu denumirea de „Billa” au vreo legătură cu „descoperirea” omului preistoric?!).

Despre „bila” lor sau a altora şi nu numai, oamenii de spirit fac (şi) glume. Omul cu adevărat elevat este acela care ştie să „guste” umorul, dar mai ales acela care este în stare să facă glume chiar pe seama sa. Din păcate dintre aceştia din urmă, care s-ar cuveni a fi „dintâi” sunt... prea puţini.

Înainte de a încheia, amintesc ori reamintesc ascultătorilor şi/sau cititorilor că d-na Lucreţia Mititean este autoarea ori coautoarea (în colaborare) şi a următoarelor alte cărţi:

- „O şcoală după un sfert de veac”, Ed. Napoca Star, 2009, 543 pagini (colaborare);

- „Portrete de meseriaşi năsăudeni”, 1910-2010, Ed. George Coşbuc – Bistriţa, 2010, 650 pagini (colaborare);

- „Meseriaşi şi talente năsăudene”, Ed. Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2013, 465 pagini (colaborare);

- „Cântecul mi-e tare drag – Măricica Mihoianu”, Ed. PIM, Iaşi, 2012, 200 pagini (colaborare);

- „De peste ocean”, Ed. Napoca Star, 2012, 200 pagini (colaborare);

- „Crizanteme”, poezii, Ed. Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2013, 208 pagini (autoare).

Închei cu bucuria de a fi fost printre cei care am primit cu braţele deschise şi sufletul larg onorata şi onorabila familie de scriitori năsăudeni, dascălii Lucreţia şi Ioan Mititean (oameni de o mare disponibilitate spirituală), felicitându-i pentru toate realizările intelectuale ale domniilor lor, mulţumindu-le pentru darul de suflet pe care ni l-au făcut cu preţioasa comoară spirituală pe care ne-au adus-o, urându-le totodată sănătate şi împliniri spre bucuria binemeritată, atât a dânşilor cât şi a cititorilor, beneficiari ai lăudabilului demers cultural la care autorii sunt angajaţi cu dăruirea, credinţa şi dragostea iubitorilor de semeni.

Braşov, la 14.02.2015

Cu prietenie şi bucurie,

av. George Echim