Lucreţia şi Ioan Mititean în comuniunea iubirii

Soţii Lucreţia şi Ioan Mititean, o solidă familie creştină, sunt sortiţi să străbată tumultul vremurilor mână-n mână şi zâmbet către zâmbet, construind cu smerenie, dragoste şi speranţă un fascinant punct de reper pentru orice tânără familie care îşi ia drumul vieţii. Cine are un punct de reper în imensa ceaţă existenţială, acela este un om privilegiat. Soţii Mititean sunt pedagogi, scriitori şi români. Ceea ce au abundent în comun este firul roşu al comuniunii personale prin iubire, drgostea de Dumnezeu, de familie şi de neam. Nu sunt vorbe mari, ci petale de adevăr.
Domnul Ioan Mititean a avut amabilitatea să-mi trimită cea mai recentă carte a sa, „Pagini de ziar, pagini de carte”, apărută în editura Ecou Transilvan din Cluj-Napoca, 2015, carte care poartă numărul 18 din genericul „În vârful peniţei” şi astfel Năsăudul şi împrejurimile sale cu oamenii săi sunt din nou puse în imagine de frescă de către neobositul, vajnicul şi talentatul narator. Ne plimbăm şi prin altă parte, Iaşi, Braşov, Dej, Alba iulia, vedem români şi românisme, intrăm într-o adevărată forţă a informaţiei creatoare, pe undeva pământul românesc se transfigurează împreună cu oamenii săi.
„Fiecare năsăudean la intrarea în sală îşi rotea fruntea, ca floarea soarelui, spre cei prezenţi...adunând amintirile din casa memorială a copilăriei...temelia veşniciei locului natal”.
În „Meditaţii şi reflecţii” domnul Mititean ne spune, „Năsăudul a întinerit găzduind după 59 de ani, la 25 iunie 2011, o promoţie de dascăli stăpâni pe sine, respectaţi de toţi, prin iscusinţa şi virtutea lor, începători în motivaţia şi dispoziţia pentru reflecţii. Elevii normalişti de ieri au readus în plin plan pe ilustrul lor profesor de limba şi literatura română, Octavian Ruleanu, care le-a cultivat interesul pentru lectură, care recent a fost comemorat la împlinirea unui secol de la naştere. În banca a treia de la geam, am remarcat pe Sever şi Doina Ursa, un cuplu model ce s-a înfiripat chiar aici, într-un mediu adecvat pentru continuitate-trecut, prezent, viitor.Responsabilii clasei, Sever şi Gavril, şi-au intrat din nou în atribuţii, cu tactul şi înţelepciunea lor de a influenţa, de a comunica şi de a susţine controverse în mod civilizat”.
„În vârful peniţei”, 18 volume, domnul Mititean ne face cunoştinţă cu sute de personaje, se învârteşte în jurul lor, adulmecă, le respiră respiraţia, îi descoperă şi ni-i pune în faţă să tragem şi noi propriile concluzii. Exprimarea este curgătoare, firească, ne povesteşte blând şi ne lasă, de cele mai multe ori, cu un zâmbet gânditor. Autorul este un om riguros şi este familiarizat cu lumea mirifică a cuvântului. Este şi un dascăl de modă veche, ca şi soţia sa, adică acel dascăl care are prioritatea absolută, formarea caracterelor elevilor. A forma un caracter de copil este cea mai grea sarcină a unui dascăl şi nu oricine se încumetă a pleca pe drumul acesta. Domnul Mititean este un solid eseist şi un cronicar zâmbitor, este un redutabil astrist şi un bun creştin ortodox. Dânsul ştie tot ce suflă în Năsăud şi împrejurimi şi cunoaşte dansul frunzelor în suflul începutului de iarnă, are o predispoziţie spre abundenţă a informaţiei, a oamenilor, a prietenilor. Cine nu-l cunoaşte pe domnul Mititean nu cunoaşte Năsăudul.
Din vârful peniţei nu putea să lipsească satul românesc tradiţional, cu lacrimile şi bucuriile lui, acest sat care-şi poartă demnitatea pe umeri de istorie. „Mintiul, un sat cu o semnificaţie aparte. Pe şoseaua judeţeană Cepari-Nimigea, se află satul Mintiu, un sat de oameni gândiţi care întotdeauna au investit în inteligenţă, satul armoniei şi bucuriei omeneşti. Păcat că nu-i nimeni alături de ei să le asculte durerea şi să le împărtăşească nădejdia. Aici totul e diferit şi la fel e totul. În casă, în firea ţăranului descoperi trecutul, prezentul şi viitorul întregii noastre ţărănimi...Mândria săteanului din Mintiu e că nu-i nimeni şi-i totuşi cineva.” Sunt râuri de oameni, de personaje, este o permanentă mişcare de scenă, este scena vieţii cu actorii ei. „Cărturari astrişti din Năsăud, Ioan Seni, Floarea Pleş, Lucreţia şi Ioan Mititean, Valeria şi Romulus Berceni, Ovidiu Maghear, Gabriela Herţa, Leon Catarig, oameni ai armoniei şi bucuriei omeneşti formaţi la şcoala vieţii, ce susţin activităţile pe bază de voluntariat.” Şi oamenii, personalităţile curg în continuare în scrierile domnului Mititean, Menuţ Maximinian, Olga Lucuţa, Radu Sârbu, Icu Crăciun, Iacob Naroş, Liviu Păiuş, Sever Ursa, Doina Ursa, Dan Popescu, Aurel Podaru, Andrei Moldovan, Ioan Zăgrean, Mircea Cupşa, Liviu Pop, Luca Deneş, Elisabeta Vranău, Maria Nistor, Grigore Marţian, Niculae Vrăsmaş, Ioan Lazăr, Otilia Pop Mititean, Andrei Mănarcă, Virginia Brănescu, Traian Parva Săsărman, Ioan Pintea, Mircea Măluţ, Roda Fercana, Cornel Cotuţiu, Mircea Prahase, Olimpiu Nuşfelean, Sandu Al. Raţiu, Emil Bălăi, Ana Berengea, Viluţ Cărbune şi mulţi alţii.
Domnul Mititean se opreşte cu drag şi nostalgie asupra imaginii părinţilor săi. „Cine sunt şi de unde vin? Din dragostea de pământ, din virtuţile dobândite din neam în neam, coborâtori pe aceste meleaguri acum mai bine de un secol...Parcă aud un glas ce izbucneşte din casa unde am crescut, un glas pe care numai eu îl descifrez. E pământul sfânt care mi-a modelat trupul şi sufletul, care n-a produs altceva decât români curaţi...cu destinul curat al pământului. Oameni care au trăit în chinuri şi umilinţe, dar au trăit curaţi, nepătaţi”.
Soţii Lucreţia şi Ioan Mititean sunt nişte „încălzitori de suflete” cum inspirat spunea cineva, dânşii s-au construit şi se construiesc unul pe celălalt, au acea simbioză, dincolo de simbol, care rămâne mereu proaspătă. Ştiu să şteargă lacrima amintirilor şi se proiectează într-o solidă speranţă creştină. Domnul Mititean ridică o frază limpede, echilibrată, fără ifose, dă culoare discursului narativ şi întreţine o atmosferă senină. Doamna Lucreţia are propriile sale cărţi, solo sau în colaborare, în care poezia ocupă un loc special. „Vorbele înţelepte”, două volume de aproape şapte sute de pagini, sunt un cadou oferit de o doamnă a scrisului năsăudean, care ne introduce în arealul fermecător al cuvântului exprimat de autori celebrii, în poezie, snoave, proverbe, pilde, ghicitori, epitafuri, fabule, anecdote, epigrame, povestiri, aforisme, toate aceste forme de expresie ale sufletului omului. Printre altele, doamna Mititean ne-a oferit un suav volum de poezii, „Crizanteme”, 208 pagini, în anul 2013. „Îţi mulţumesc Iisuse Sfinte-Pentru tot ce Tu mi-ai dat-M-ai crescut, m-ai învăţat-Să fiu demn îndrumător- Pentru orice călător. Mi-ai dat minte şi putere-Bogăţie şi avere-Să dau celor care-mi vor cere.” Dincolo de filonul didactic, versurile descoperă un fior liric adolescentin.
Renumitul profesor Sever Ursa spunea, „Pasiunea califică totul. Cartea este instumentul genial al omenirii şi nu poate lipsi de pe masa dv. Toate se opresc, până la urmă, în cărţi şi statui.” O carte a domnului Mititean nu poate lipsi, fireşte, de pe masa oricărui intelectual năsăudean care se respectă. Familia Lucreţia şi Ioan Mititean este, în opinia mea, o familie a comuniunii prin iubire. Şi aceasta spune totul.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5