Toamna vieții, în lirica lui Valeriu Mureșan

            Înzestrat cu reale disponibilități literare, Valeriu Mureșan este un poet autentic, sensibil și sincer, care explorează teme ce gravitează în jurul trecerii timpului și a meditației asupra sensului vieții. Cele trei volume de versuri publicate într-o perioadă de efervescență creatoare, sunt adevărate simboluri poetice : Prea devreme  seara  (2008),  Flori de lut (2009 )și Flori de apă (2011 ). Astăzi își întâmpină cititorii cu o nouă carte de versuri, dar și proză,  cu titlul Încă o toamnă , tipărită la Editura  ,,George Coșbuc ”, Bistrița, 2025 și  prefațată cu sinceritate de poeta Laura C. Munteanu.

          Titlul nu ne îndeamnă  în mod special la o reflecție asupra anotimpului calendaristic, ci ne trimite la un echivalent al vârstei : ,,De pe deal, de pe coline,/ Toamna vine și la mine,/Mă găsește în grădină,/Lâng-o tufă de sulfină./ ……Și îmi spune la ureche :/Măi băeiete, vremea-ți trece !”(Despre toamnă ). Pentru el,  trecerea timpului înseamnă o stare de ,,blândă melancolie, care nu întristează, ci îndeamnă la înțelegere” :,,O toamnă și o tristețe,/Mă învăluie acum,/Poate este toamna vieții,/O previziune sumbră/La sfârșitul unui  drum (Încă o toamnă). Chiar dacă tinerețea i-a trecut ca o boare prin clepsidra timpului, ea mai persistă încă în visele lui de toamnă târzie :,, Tot mai tânăr, tot mai tânăr,/În descântec mă visez/Și cu sufletu-mi la ceruri/Lumea toată-o îmbrățișez”(Tot mai tânăr).

          Poezia lui Valeriu Mureșan se caracterizează  prin  naturalețe  și simplitate, trăsături pe care le duce până la forma esenței, ,,fără pretenția marilor construcții poetice, dar cu dorința limpede de a-și expune liric trăirile personale și percepția sa, asupra efemerității ”(Laura C.Munteanu). El se concentrează pe emoția pură și nu pe tehnica poetică încărcată cu mijloace artistice strălucitoare. Exprimându-și liber ideile, așa cum el crede și simte că este  bine s-o facă, își îndeamnă cititorii spre lectură : ,,Nu mă căutați în altă parte,/Sunt aici, în ceea ce vedeți/Și în ceea ce ascultați, /În cuvintele pe care le-am scris…  /. (Unde sunt)

            Valeriu Mureșan vorbește în versurile sale despre bătrânețe, ca un ,,bilanț al clipelor târzii ”, despre credință, despre oamenii care i-au marcat existența, despre satul lui natal, Telciu, pe care îl poartă în suflet ca pe o aleasă comoară . Scrie despre neam și țară, despre libertate și unire, despre patriotism și democrație. Mama rămâne pentru el icoana care îl însoțește pretutindeni și îi duce mereu dorul : ,,Mă simt vinovat față de ea,/ că n-am făcut mai mult,/ Pentru a-i prelungi clipa de viață ” (Dor de mama ). Versuri  cu o profundă încărcătură emoțională sunt adresate nepoților și celor dragi din familie.

          Valeriu Mureșan, este și un artist plastic. Imagini  reușite sunt realizate în portretele- creion, dedicate unor astriști năsăudeni, care au parte și de câteva versuri subtile cu o ușoară notă de ironie.

        Volumul se încheie cu o proză scurtă, intitulată ,,O zi de muncă obișnuită”, care ne introduce în atmosfera muncii dintr-o fabrică de țesături din vremea regimului comunist. Povestirea poartă amprenta adevărului, iar întâmplările sunt puse pe seama unor personaje fictive. Autorul are simțul narațiunii și al dialogului, al detaliului fin și nuanțat, dar și al umorului pe care îl realizează prin valorificarea comicului de situații și a  unor expresii populare. Limbajul este curat și bine așezat în structurile gramaticale, ceea ce dă povestirii farmec și culoare artistică. Valeriu Mureșan este un artizan al cuvântului pe care îl șlefuiește cu talent, dând  viață fiecăreia dintre creațiile sale literare.