Exerciţii de admiraţie. Ioan Mititean - Lumea românească (În vârful peniţei- vol. 24), Lucreţia Mititean- Atelierul fanteziei

  Editura ,,Ecou transilvan” trimte spre publicul larg două volume, scrieri de impresionantă frumuseţe şi utilitate, menţionate în titlu. Cel dintâi, este copleşitor încă de la prima vedere, prin masivitatea sa, veşmântul editorial de excepţie şi capacitatea de a fi un adevărat univers al culturii, credinţei şi dragostei de ţară, iar cel de al doilea este o autentică ,,rara avis” pentru vremurile noastre, reînviind o idee nepieritoare: pregătirea omului tânăr pentru viaţă,încă din şcoală.
    Ceea ce dă superioritate fiinţei umane asupra tuturor vieţuitoarelor este tocmai capacitatea şi disponibilitatea instrumentală de a-şi transmite experienţa de viaţă din generaţie în generaţie sub genericul sintagmei latine: ,,utile, dulci”-folositor şi plăcut. Acestei superbe idei îi face dovada distinsa doamnă Lucreţia Mititean.
    Suntem introduşi într-un ,,Atelier al fanteziei” , în care elevul începe să devină om prin asumarea unor principii cum sunt responsabilitatea faţă de sine şi societate, respectul reciproc şi dorinţa de a cunoaşte şi a-şi dezvolta deprinderi  şi îndemânări utile lui personal şi societăţii, în siajul preocupărilor unor mari educatori ai umanităţii cum sunt  J. J. Rousseau, John Locke, J.H Pestalozzi,  J F Herbart.
    Activitatea practică, cunoaşterea unei profesii, nu se rezumă la atât, ci dezvoltă şi spiritul de inventivitate, creşte spiritul discernerii lucrurilor şi realităţii. Un astfel de Atelier, în care copiii şi-au dezvoltat talerntele în mod liber, fără coerciţii, a fost practicat de soţii Mititean vreme îndelungată, concretizată adesea prin expoziţii şi care pulverizau teoreticianismul excesiv, rupt de viaţa clocotitoare care este şi va fi universul de viaţă al şcolarului deja din primele clase.
    Exemplara colaborare a soţior Mititean nu doar în această sferă, pe care o ilustrează apoi cu fotografii şi tehnici de lucru cu acul sau alt instrumentar, provoacă concomitent admiraţie şi uimire. Readucerea la viaţă a acestor experienţe cu strălucire didactică vor avea -sunt sigur- un ecou în rândul cadrelor didactice de azi  care iubesc şcoala şi marmora vie pe care societatea le-a încredinţat-o spre dăltuire sufletească. Doamna Lucreţia, generoasa năsăudeană, are şi alte scrieri de altfel, remarcabile fiind cele două volume de ,,Vorbe de spirit” Summa cum laudae- pentru toate, căci  din fiecare pagină respiră dragostea pentru oameni, pentru o viaţă clădită frumos, cu priceperi ce înnobilează.
    Transgresând spre celălalt volum, 24, ,,Lumea românească”, al neobositului năsăudean Ioan Mititean , constatăm capacitatea excepţională de a creiona cu adevărat o lume culturală a acestui ţinut de poveste cu toate iradierile sale cultuerale  până în vestul Ardealului şi în Moldova.  Această competenţă culturală coboară din istoria ţinutului, cea care a păstrat prin vitregia vremurilor identitatea noastră naţională,  înălţând-o sau reînviind-o, când furtunile păreau s-o stingă. Pe bună dreptate se spune că ,,istoria se păstrează  prin statui şi prin cărţi”. Avem o antologie monumentală de articole scrise cu deosebire de  autor, în proporţie de 95% dar incluzând cu generozitate şi  alţi factori, animatori culturali.
    Cu fiecare pagină suntem martori la imensul număr de manifestări culturale, apariţii de cărţi şi reviste, activităţi astriste, expoziţii şi comemorări istorico-culturale, avem impresia unui măreţ monument, o evidenţiere a efervescenţei culturarle ce ţine în spiritualitate acest ţinut istoric, ferment de cultură şi iubire de ţară. Niciun eveniment  cultural, niciun efort nu trece neobservat şi în acest sens îmi aduce aminte  de o altă lucrare remarcabilă, de aceeaşi factură, a dlui. Menuţ Maximinian:,,Cronica de gardă”
   Privind totalitatea aspectelor dezbătute, bogat ilustrate în  fotografii color de bună calitate, avem cu adevărat ceea ce semnalează titlul, adică o lume prinsă ,,În vârful peniţei” de un autor cu o hărnicie intelectuală exemplară.
    Avem impresia ,,unui râu de oameni” creionaţi, că nimeni nu este uitat: astriştii cu deosebire - Ioan Seni, Floarea Pleş, Vasile şi Romulus Berceni, Ovidiu Maghear, Leon Catarig, Gabriela Herţa, oameni ai armoniei -cum bine s-a spus- şi un şir de personalităţi culturale din arealul bistriţeano-năsăudean, revărsate eseistic din condeiul dlui. Ioan Mititean: Menuţ Maximinian, Olga Lucuţa,, Radu Sârbu, Icu Crăciun, Mircea Daroşi, Iacob Naroş, Liviu Păiuş, Sever şi Doina Ursa, Dan Popescu, Andrei Moldovan, Aurel Podaru, Ion Zăgrean, Mircea Cupşa, Liviu Pop, Luca Deneş, Elisabeta Vrănău, Maria Nistor, Grigore Marţian, Nicolae Vrăşmaş, Ioan Lazăr, Olimpia Pop, Adrian Mănarcă, Virginia Brănescu, Ioan Pintea, Traian Parva Săsărman, Mircea Măluţ, Roda Fercana, Cornel Cotuţiu, Sandu Al Raţiu, Ana Berengea, Viluţ Cărbune  şi mulţi alţii.
    ,,Cine nu-l cunoaşte pe dl. Mititean, nu cunoaşte Năsăudul” -remarcă un comentator rodnean inspirat al domniei sale. ,,Dânsul ştie tot ce suflă în  Năsăud şi împrejurimi şi cunoaşte dansul frunzelor şi are o predispoziţie spre abundenţă a informaţiei” (Dan Popescu.
     Dacă ar fi să schiţăm suplimentar tuşe portretistice ale domniei sale, vom spune că este un excelent eseist, astrist de marcă, cronicar senin şi un bun creştin ortodox.
    Soţii Mititean sunt cu adevărat,,încălzitori de suflete”, care au purtat până spre Cluj şi Iaşi poezia şi cultura locurilor, alături de -cum le stă bine unor gospodari-  ţuica ardelenească şi slana năsăudeană, că aşa fac oamenii de ommenie: ,,Şterg lacrima amintirilor şi se proiectează într-o solidă speranţă creştină.”(Dan Popescu)