Ionescu la psiholog

„ -Domnu’ doctor, nu ştiu cum se face de la o vreme că am nişte senzaţii

foarte neplăcute şi chiar de teamă…cum să vă zic?

-Ei, ia spune! Îl încurajează medicul. Unde ai senzaţiile astea, la serviciu, acasă, în călătorii, cum?

-Acasă, dom’ doctor! Când mă culc, am impresia că cineva este sub pat. Mă ia cu frică de tremur. Uneori chiar mi se pare să aud uşor ceva zgomote. Nevastă-mea zice că ea nu aude nimic. Asta mă nelinişteşte. Însemnă că e numasi în mintea mea,nu?

-Foarte posibil, confirmă specialistul. Foarte posibil! Dar de ce n-aţi încercat să vă băgaţi sub pat, aşa, de curiozitate?

-Să ştiţi, chiar am făcut asta şi vreo săptâmână am dormit sub pat. Şi mi s-a părut că acum aud zgomote uşoare şi că este cineva în pat. Şi iar cu frică, vă spun!...

-Ştiinţa medicală cunoaşte astfel de situaţii şi va trebui să facem vreo şapte şedinţe de terapie, care vă vor rezolva situaţia. Iată, vă programez. Costă un milion jumătate şedinţa, cât vă iau şi azi, dar cu zece mlioane şi ceva veţi fi un om normal. Pentru sănătate merită să faceţi orice sacrificiu.”

Ionnescu scoate portofelul şi apoi banii, plăteşte, declarând că va veni conform programării. Trec zile şi iar trec şi Ionescu nu vine la consult. Apoi, trecând într-o zi colţul, se întâlni cu Ionescu, bolnavul ipohondru. Era vesel, zâmbea şi se vede că tocmai băuse vreun pahar de tărie euforistică.

-Domnu’ Ionescu, păi n-aţi venit la consult!

-Mâ scuzaţi, do’nu doctor, dar mi-am rezolvart definitv problema cu barmanul meu de la crâşmă.

-Barmanul, spui? Dar afară de a pune băutura în pahare, ce ştie el?

-Aveţi dreptate, dar mi-a rezolvat problema şi nu mai am impresia că e cineva în pat ori sub pat şi nici frică nu mai am, că din impresia asta venea şi frica.Plus că am economisit nişte bani…

-Şi cum te-a rezolvat barmanul?

-Am tăiat picioarele patului şi gata!