IONICĂ MOLDOVAN - Ceterașul-artist al Țării Năsăudului

Pentru foarte mulţi iubitori de folclor din această parte de ţară, Ionică Moldovan din Sângeorz-Băi, rămâne cel mai mare ceteraș din ținutul năsăudean. Mulţi ceterași au existat în Sângeorz şi înaintea lui Ionică Moldovan (Ioan a Georgesii, Ioan Poleac)  şi mai există şi astăzi, dar măiestria lui Ionică (Lupu, cum îi mai zice lumea de la noi) n-a atins-o încă nimeni.

În mâinile acestui ceteraș, fiu de urmaș de grănicer năsăudean, cetera pare vie, însufleţită. Ionică Moldovan cred că a găsit taina „însuflețirii” ceterii. Când începe a-i atinge Ionică corzile ceterii cu arcuşul, aceasta nu doar cântă, ea povestește, plânge, râde, imite păsările cerului şi animalele pădurilor şi să răscolească sufletele oamenilor de pe toate văile acestui ținut hărăzit cu atâtea daruri. Sufletul ascuns al ceterii, cu care Ionică povestește în taină, răscoleşte sufletele tuturor care îl ascultă, sunetele sale fiind parcă o prelungire firească a fiinţei paradisiace a omului.

Ionică Moldovan a fost, este şi va rămâne un ceteraș, un artist emblematic al Țării Năsăudului, de ce nu și al întregii țări, ținut în care muzica tradițională are o vechime îndelungată, cultivată mai ales de ţărani dăruiţi cu pasiunea cea mai curată pentru muzica autentică. În urma lui va rămâne geniul său interpretativ, unic în întreg peisajul folcloric năsăudean.

Felul aparte de a struni vioara şi arcuşul al lui Ionică Moldovan îţi răscoleşte sufletul şi nu trebuie neapărat să fii iubitor de folclor pentru a trăi muzica acestui ceteraș-artist sângeorzan de excepţie care, în ciuda talentului său unanim recunoscut, a fost un om modest.

Azi, unii dintre acești autentici ceterași-artiști populari s-au dus de pe lume, le-a dus taina și harul Ionică Moldovan, iar după ei urmează o pleiada de tineri talentați de certă valoare care, la rândul lor, cântă mai departe acea muzică curată și rafinată, care este muzica tradițională.

Oare va veni și vremea când vom putea asculta toate horile doinele, baladele, cântecele din înregistrările cu asemenea ceterași artiști? Sper, că nu prea curând să se întâmple asta, conștient fiind că a lăsat muzica tradițională pe mâini bune.

Odată și odată, va trebui să spunem: Ionică Moldovan era un ceteraş vestit. Strunea cetera că nimeni altul, era fără pereche, de care ne vom aminti cu drag. Să facem ca odată cu el să nu dispară acea lume, lumea satului românesc de odinioară. Să nu se ducă datinile, să nu se piardă cântecele numai de ei ştiute.