IONICĂ MOLDOVAN - Ceterașul Țării Năsăudului chemat la Cer să cânte la hora cerească a îngerilor

Pentru foarte mulţi iubitori de folclor din această parte de ţară, Ionică Moldovan din Sângeorz-Băi, rămâne cel mai mare ceteraș din ținutul năsăudean. Mulţi ceterași au existat în Sângeorz şi înaintea lui Ionică Moldovan (Ioan a Georgesei, Ioan Poleac) şi mai există şi astăzi, dar măiestria lui Ionică (Lupu, cum îi mai zice lumea de la noi) n-a atins-o încă nimeni.
În mâinile acestui ceteraș, fiu de urmaș de grănicer năsăudean, cetera părea vie, însufleţită. Ionică Moldovan cred că a găsit taina „însuflețirii” ceterii. Când începea a-i atinge Ionică corzile ceterii cu arcuşul, aceasta nu doar cânta, ea povestea, plângea, râdea, imita păsările cerului şi animalele pădurilor şi, încă, să răscolea sufletele oamenilor de pe toate văile acestui ținut hărăzit cu atâtea daruri. Sufletul ascuns al ceterii, cu care Ionică povestea în taină, răscolea sufletele tuturor care îl ascultau, sunetele sale fiind parcă o prelungire firească a fiinţei paradisiace a omului.
Ionică Moldovan a fost şi va rămâne un ceteraș, un artist emblematic al Țării Năsăudului, de ce nu și al întregii țări, ținut în care muzica tradițională are o vechime îndelungată, cultivată mai ales de ţărani dăruiţi cu pasiunea cea mai curată pentru muzica autentică. În urma lui va rămâne geniul său interpretativ, aproape unic în întreg peisajul folcloric năsăudean.
Ionică Moldovan strunea vioara şi arcuşul într-un fel aparte, deschidea suflete şi nu trebuia neapărat să fii iubitor de folclor pentru a trăi muzica acestui ceteraș-artist sângeorzan de excepţie care, în ciuda talentului său unanim recunoscut, a fost un om modest.
Azi, unii dintre acești autentici ceterași-artiști populari s-au dus de pe lume, le-a dus taina și harul Ionică Moldovan, iar după ei urmează o pleiada de tineri talentați de certă valoare care, la rândul lor, cântă mai departe acea muzică curată și rafinată, care este muzica tradițională.
Oare va veni și vremea când vom putea asculta toate horele doinele, baladele, cântecele din înregistrările cu asemenea ceterași artiști? Sper, că nu prea curând să se întâmple asta, conștient fiind că a lăsat muzica tradițională pe mâine bune.
Odată și odată, mă gândeam acum câțiva ani, că va trebui să spunem: Ionică Moldovan era un ceteraş vestit. Strunea cetera că nimeni altul, era fără pereche, de care ne vom aminti cu drag. Să facem ca odată cu el să nu dispară acea lume, lumea satului românesc de odinioară. Să nu se ducă datinile, să nu se piardă cântecele numai de ei ştiute.
Totuși, Bunul Dumnezeu a rânduit și l-a chemat la El ca să horească, să doinească acolo în Cer, în hora cerească a îngerilor.
Și îmi e atât de greu să spun:
- A fot odată Ionică Moldovan!