Ziua Înălțării Domnului - Ziua Eroilor Neamului Românesc a fost sărbătorită așa cum se cuvine la Ocnița

             Circul de la București, circul din  Orientul Apropiat precum și circul din întreaga Lume a zilelor noastre, m-a cam făcut parcă să îmi fie lehamite de tot, de toți și de toate! De dimineață însă Cornelia mi-a zis: ’’omule, este Ziua Înălțării Domnului și Ziua Eroilor, două lucruri sfinte care trebuiesc respectate, trăite și cinstite așa cum se cuvine unui bun creștin și unui bun român! Mergem deci azi la Sfânta Liturghie’’! Așa că ea s-a îmbrăcat în straiele populare în care după spusele ei ( la care ...subscriu!), se simte ca o Regină și ne-am dus la biserică! La Ocnița la biserică, la biserica noastră străbună care îmbracă în ultima vreme haine noi la sărbătorirea a 150 de ani de la zidirea  actualului lăcaș sfânt! Vremea, ca vremurile, adică mohorâtă, cu ploaie, așa că după sfânta liturghie tot ceremonialul dedicat zilei acesteia s-a săvârșit în fața Sfântului Altar sub grija deosebită a părintelui Silviu Marcel Costin! După încheierea liturghiei Cornelia Ardelean a cântat două pricesne adecvate momentului. Apoi sătenii și cei  vreo 30 de prichindei ai școlii gimnaziale Ocnița, conduși de admirabilele dăscălițe Andreea Pintea, Luminița Leuca și Emilia Rus am participat cu toții la slujba de parastas în memoria Eroilor Ocniței și ai Neamului. Întrucât la monument ploua cu găleata cum se zice, elevii școlii din Ocnița, toți în minunate costume populare,  au prezentat în fața Sfântului Altar un program, un montaj literar muzical(îl numesc așa, ca pe vremuri!) minunat în care poeziile s-au îmbrățișat cu cântece frumoase, toate ca un Imn adresat Eroilor! 

             Omagiul literar muzical al Elevilor a fost precedat însă de cuvântul admirabil al tânărului profesor de religie Alexandru Timoce! Am rămas uimit de substanța acestui cuvânt, de Rostirea și Trăirea sinceră, emoționantă, a tânărului profesor! Admirabil moment! Laudă Dascălilor școlii noastre și celor ai liceului nostru ’’Constantin Romanu Vivu’’ din Teaca! Așa de mult am rămas impresionat încât rog redacția Răsunetului să publice alături de aceste rânduri și admirabilul cuvânt rostit de la fel e admirabilul dascăl!

                  ‘’Cu emoție și cu recunoștință ne-am adunat astăzi înaintea acestui monument al Eroilor nu doar pentru a îndeplini o datorie ceremonială, ci pentru a face un act de memorie vie și de comuniune sufletească. În tradiția creștină și românească pomenirea eroilor nu este un simplu exercițiu al trecutului, ci o lucrare a iubirii și a recunoștinței. Ne-am adunat aici într-o zi cu adâncă încărcătură spirituală și identitară: sărbătoarea Înălțării Domnului, Ziua Eroilor și, pentru comunitatea noastră școlară, zilele liceului aflate sub ocrotirea Sfinților Împărați Constantin și Elena. O întreită sărbătoare care unește cerul cu pământul, credința cu istoria și educația cu responsabilitatea morală!

                NU este întâmplător faptul că Biserica și poporul român au ales ca pomenirea eroilor să se facă în ziua Înălțării Domnului. Înălțarea este sărbătoarea biruinței lui Hristos asupra morții și a deschiderii omului către Împărăția lui Dumnezeu. Este momentul în care firea omenească este ridicată și așezată de-a dreapta Tatălui. În lumina acestei sărbători înțelegem mai profund și jertfa eroilor noștri: oameni care, din iubire pentru Dumnezeu, pentru țară și pentru aproapele, au pus binele comun mai presus decât propria viață!

               Mântuitorul spune în Sfânta Evanghelie după Ioan ’’Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să și-l pună pentru prietenii lui( Ioan 15,13)’’. Acesta este, de fapt, temeiul spiritual al cinstirii eroilor. Jertfa lor nu este doar una patriotică și și una profund evanghelică! Ei au mărturisit prin viața și prin  moartea lor adevărul că iubirea adevărată este totdeauna jertfelnică.

                  În spiritualitatea patristică, memoria celor adormiți este expresia comuniunii care nu se rupe prin moarte. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că ’’cei plecați dintre noi nu sunt morți, ci mutați în altă viață’’!  De aceea pomenirea eroilor nu este doar comemorare ci rugăciune și legătură vie cu cei care au trecut în veșnicie. Ei rămân parte din acest Neam și din conștiința noastră!

                 Privind la cele 94 de nume înscrise pe acest monument de la Ocnița trebuie să înțelegem că în spatele fiecărei litere există o viață, o mamă care a plâns, o familie care a așteptat un tânăr plecat poate fără să știe dacă se va mai întoarce vreodată acasă.  Și totuși acești oameni au avut puterea să își a sume sacrificiul pentru ca noi azi să putem trăi în libertate, să putem rosti o rugăciune în pace și să ne putem crește copii în credință și în demnitate!

                Ca profesor, simt adesea că una dintre cele  ai mari provocări ale vremii noastre este păstrarea memoriei! Trăim într-o cultură a vitezei, a superficialului, în care omul riscă să-și piardă rădăcinile. Dar un popor fără memorie devine vulnerabil sufletește. De aceea educația autentică nu poate exista fără cultivarea recunoștinței și fără asumarea valorilor care au zidit acest Neam: credința, demnitatea, solidaritatea și spiritul de jertfă!

                   Eroii nu trebuie priviți doar ca figuri ale manualelor de istorie, ci ca modele de  verticalitate morală. Ei ne învață că libertatea se păstrează prin responsabilitate și că identitatea unui popor nu se reduce la granițe sau la instituții, ci trăiește în sufletele oamenilor săi! Astăzi când societatea este fragmentată de tensiuni, individualism și lipsă de repere, avem nevoie mai mult decât oricând de această pedagogie a memoriei și a jertfei. Sfântul Paisie Aghioritul spunea că ’’adevărata noblețe este jertfă’’. Nu succesul exterior definește măreția unui om ci capacitatea lui de a se dărui pentru ceilalți. Iar eroii noștri tocmai aceasta au făcut.

        În același timp sărbătoarea de astăzi ne așază și sub lumina Sfinților Împărați Constantin și Elena ocrotitorii liceului nostru din Teaca. Sfântul Constantin cel Mare a înțeles că o societate nu poate fi zidită durabil fără credință și fără asumarea valorilor creștine. Prin Edictul de la Mediolanum, el a oferit libertate creștinilor persecutați și a schimbat cursul Istoriei. Iar Sfânta Elena prin evlavia și statornicia ei rămâne chip al credinței lucrătoare prin iubire! Pentru noi cei care slujim în școală, această ocrotire spirituală este și o responsabilitate. Educația nu înseamnă doar performanță intelectuală ci și, mai ales , formare lăuntrică. Școala trebuie să fie un spațiu în care tinerii învață nu doar să reușească ci și să trăiască frumos, adevărat și responsabil.

         Cred că cea mai importantă lecție pe care o putem primi astăzi, aici, elevi, profesori și părinți deopotrivă, este aceea că vița capătă sens atunci când este trăită pentru ceva mai înalt decât interesul personal. Eroi pe care îi cinstim au înțeles acest adevăr. Sfinții pe care îi sărbătorim l-au mărturisit. Iar Hristos Însuși ni l-a descoperit prin Cruce și Înviere. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că ’’omul se îndumnezeiește prin iubire’’. Iubirea adevărată presupune întotdeauna ieșire din sine, asumare și dăruire.  În această lumină trebuie privită și jertfa eroilor.

            Astăzi depunem coroane și rostim rugăciuni. Dar cea mai autentică formă de cinstire a eroilor rămâne felul în care ne trăim viața: cu credință, cu demnitate, cu respect față de aproapele și cu responsabilitate față de viitor.

            Să ne rugăm ca Dumnezeu să odihnească sufletele Eroilor Neamului în lumina Împărăției Sale și să ne dăruiască tuturor puterea de a păstra vie moștenirea lor spirituală!’’

Ce ar mai fi de spus după acest cuvânt inspirat al tânărului dascăl Alexandru Timoce?

Ferice de școala care asemenea oameni, asemenea îndrumători ai elevilor! Doamne ajută!

Din Ocnița cea nemuritoare

Col.rt Florentin Archiudean