Părintele Vasile Beni: Să-i rugăm astăzi pe toți Sfinții Români, să ne dăruiască tărie în credință, răbdare în încercări și nădejde în Înviere

Sfântul Preot Mucenic Liviu-Galaction de la Cluj.... știe că nu-și va mai îmbrățișa niciodată soția. ....Nu-și va mai vedea familia....Nu va mai păși liber pe străzile orașului său.... Nu va mai sluji la altar... Și totuși, în această situație nu găsim revoltă, nu găsim disperare, nu găsim ură. Găsim credință...

Dragii și bunii noștri credincioși!
În Duminica Sfinților Români, Biserica noastră ne cheamă să privim cu recunoștință spre cerul neamului românesc, împodobit cu mulțime de sfinți: ierarhi, voievozi, călugări, preoți, mucenici, mărturisitori și credincioși simpli care au trăit Evanghelia lui Hristos până la capăt.
Această sărbătoare ne arată că sfințenia nu este rezervată unor oameni din alte țări sau din alte vremuri. Sfinții români au trăit pe același pământ pe care trăim și noi, au vorbit aceeași limbă, au avut aceleași necazuri și încercări, dar au ales să-L pună pe Dumnezeu mai presus de toate.
Cine sunt sfinții români? Sfinții români sunt acei fii și fiice ale neamului nostru care au unit credința cu fapta, rugăciunea cu iubirea și mărturisirea cu jertfa. Ei sunt dovada vie că Evanghelia poate fi trăită în orice timp și în orice împrejurare. Îi avem pe marii ierarhi, precum Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, care a apărat credința și identitatea românilor din Ardeal. Îl avem pe Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, care după fiecare biruință ridica o biserică, arătând că adevărata putere vine de la Dumnezeu. Îi avem pe cuvioșii părinți din mănăstiri: Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul, Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț și mulți alții care au luminat lumea prin rugăciune. Îi avem pe martirii și mărturisitorii din temnițele comuniste, care au preferat suferința decât lepădarea de Hristos. Ei sunt sfinții care ne sunt cei mai apropiați în timp și care ne arată că Evanghelia poate fi trăită și în cele mai grele condiții.
Ce au făcut sfinții români? Unii au zidit biserici, alții au apărat credința, alții au scris cărți sfinte, au predicat, au ajutat săracii sau au răbdat închisori și chinuri. Dar toți au avut ceva comun: L-au iubit pe Dumnezeu mai mult decât pe ei înșiși. Sfințenia nu înseamnă lipsa încercărilor, ci biruința asupra lor prin harul lui Dumnezeu. Sfântul nu este omul care nu cade niciodată, ci omul care se ridică mereu și merge spre Hristos.
Un exemplu apropiat nouă: Sfântul Preot Mucenic Liviu-Galaction de la Cluj, mărturisitor al lui Hristos în timpul persecuției comuniste. Viața lui este o lecție despre credință, curaj și dragoste care biruie chiar și moartea. Sfântul Liviu-Galaction a fost profesor de teologie, preot și slujitor devotat al Bisericii. Era un om cultivat, respectat și iubit. Ar fi putut alege liniștea, confortul și compromisul. Dar atunci când regimul comunist a început să prigonească Biserica, el a ales să rămână credincios lui Hristos. Pentru aceasta a fost urmărit, arestat, anchetat și aruncat în închisoare. A cunoscut foamea, frigul, umilințele și suferința. Dar nicio clipă nu și-a pierdut credința. Și poate că nimic nu exprimă mai bine sufletul acestui sfânt decât cuvintele pe care le-a spus soției sale, Sisi, înainte de despărțirea definitivă: „Dragă Sisi, în viața aceasta pământească nu ne vom mai vedea...”
Ce cuvinte grele! Gândiți-vă la această scenă. Un soț știe că nu-și va mai îmbrățișa niciodată soția. Nu-și va mai vedea familia. Nu va mai păși liber pe străzile orașului său. Nu va mai sluji la altar. Și totuși, în aceste cuvinte nu găsim revoltă, nu găsim disperare, nu găsim ură. Găsim credință.
Pentru că el nu spune doar că nu se vor mai vedea pe pământ. În adâncul inimii sale există certitudinea că se vor revedea în Împărăția lui Dumnezeu. Aceasta este puterea credinței creștine. Lumea spune că moartea este despărțirea definitivă. Hristos spune că moartea este o trecere. Lumea spune că mormântul este sfârșitul. Hristos spune că mormântul este începutul vieții veșnice. De aceea, Sfântul Liviu-Galaction a putut spune asemenea cuvinte fără să se prăbușească sufletește. El privea dincolo de zidurile închisorii și dincolo de hotarul morții.
Ce ne spun sfinții români astăzi? Ei ne spun să nu ne rușinăm de credința noastră. Ne spun să ne rugăm mai mult. Ne spun să ne creștem copiii în dragoste de Dumnezeu. Ne spun să rămânem statornici în adevăr, chiar atunci când lumea merge în altă direcție. Sfinții români nu cer admirație, ci urmarea exemplului lor. Ei ne arată că și în satul nostru, și în familia noastră, și în vremea noastră se poate dobândi sfințenia.
Să-i rugăm astăzi pe toți Sfinții Români, iar în chip deosebit pe Sfântul Preot Mucenic Liviu-Galaction de la Cluj, să ne dăruiască tărie în credință, răbdare în încercări și nădejde în Înviere.
Iar atunci când vor veni și peste noi ceasuri grele, să ne aducem aminte de acest sfânt care, în pragul jertfei sale, nu a vorbit despre moarte, ci despre întâlnirea de dincolo de moarte. Pentru că cei care trăiesc în Hristos nu se pierd niciodată. Ei se mută din împărăția vremelnică în Împărăția cea veșnică. Amin.
Pr. Vasile Beni