Izvorul Tămăduirii

Vineri, în Săptămâna Luminată, ortodoxia sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii, un mare praznic ce datează din a doua jumătate a primului mileniu creştin. Se face referire la o vindecare minunată a unui orb ce şi-a recăpătat vederea după ce şi-a udat faţa cu apa unui izvor situat într-o pădure din apropierea Constantinopolului. Biserica zidită din ordin împărătesc pe locul unde era situat acel izvor a primit hramul "Izvorul Tămăduirii".

Această sărbătoare se prăznuieşte de peste 1550 ani. O legendă spune că prin anul 450, un bărbat blând şi bun cu numele Leon se plimba pe la marginea unei păduri din preajma Constantinopolului, cu care ocazie s-a întâlnit cu un orb. Din milă, Leon îl ia de mână şi încearcă să-l călăuzească şi să-l ducă de acolo. La un moment dat orbului I se face o sete cumplită şi l-a rugat pe Leon să-l ajute să-şi potolească setea. Au intrat în pădure şi au auzit un glas care i-a poruncit: „Leon, nu este nevoie să te osteneşti căci apa este aproape. I-a potolit setea orbului, a luat puţină apă tulbure, i-a uns cu ea ochii acestuia şi îndată orb ul a văzut. Acest glas era al Maicii Domnului, de aceea sărbătoarea de astăzi este închinată Fecioarei Maria. Pe locul acela împăratul a ridicat o biserică, iar izvorul a devenit un loc de tămăduire a suferinţelor oamenilor.

La sărbătoarea de astăzi mergem cu gândul şi cu inima mai ales spre Maica Domului, cea care s-a dovedit izvor al dumnezeirii, prin naşterea Mântuitorului.

În toate bisericile şi mănăstirile, după Sfânta Liturghie, se săvârşeşte slujba de sfinţire a apei (aghiasma mică), după o rânduială adecvată Săptămânii Luminate.

Hristos Cel înviat, Izvor nesecat de daruri pentru noi, să fie pururi în mijlocul nostru.