Pr. Vasile Beni, de Izvorul Tămăduirii: Fiecare Biserică este un izvor al tămăduirilor sufletești și trupești

Hristos a Înviat !

Fiecare Biserică este un izvor al tămăduirilor sufletești și trupești

Prima săptămână după Învierea Domnului se numește,,Săptămâna luminată”, iar în ziua de vineri Biserica Ortodoxă prăznuieşte Izvorul Tămăduirii, o sărbătoare care este închinată Maicii Domnului şi care datează din secolul al V-lea al primului mileniu creştin.

1)Semnificația istorică a sărbătorii Tradiţia spune că  împăratul Leon (457-474), pe când era tânăr,se plimba printr-o grădină din imediata apropirea a vechii cetăţii bizantine. Acolo ar fi întâlnit un bătrân orb cu care a vorbit mult despre Dumnezeu şi Învierea Fiului Său. După un timp, bătrânul l-ar fi rugat pe împărat să-i dea apă şi să-l ducă în cetate. Tânărul împărat a căutat în jur un izvor, dar nu a găsit. În momentul acela însă Maica Domnului i-a spus: "Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure şi, luând cu mâini apă tulbure, potoleşte cu ea setea orbului şi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi". Aşa a găsit tânărul Leon un izvor din care a dat să bea orbului şi l-a spălat pe faţă. Apa l-a vindecat imediat pe orb, iar tânărul Leon a exclamat: "Maica Domnului, eşti aici! Te-am găsit."Tradiţia mai spune că împăratul a ridicat pe acel loc o biserică şi că Maica Domnului s-a arătat oamenilor vindecându-le suferinţele. Mai târziu, împăratul Justinian (526-575), suferind de o boală grea, a venit la acest izvor şi s-a vindecat. El a ridicat, drept mulţumire, o biserică, distrusă de turci în 1453. De-a lungul timpului, și-au primit vindecare de la acest izvor numeroși creștini, amintiți în Sinaxar: împăratul Leon Înțeleptul și soția sa, Teofana, Patriarhul Ștefan, fratele împăratului, Patriarhul Ioan al Ierusalimului, împăratul Roman Lecapenul și mulți alții. Datorită acestor vindecări miraculoase, în acest loc s-a născut sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, care s-a răspândit în scurt timp în toată lumea ortodoxă.Astăzi, deși aflat în inima islamului, izvorul este adăpostit între zidurile înalte ale unui ansamblu monahal, îngrijit de Patriarhia Ecumenică. Mănăstirea poartă pe chipu-i alb urmele suferinței lăsate de pustiirea otomană. Curtea așezământului este pavată cu dale mari de marmură, pietre funerare de pe mormintele grecilor din oraș, profanate și distruse de turcii otomani. Toate se aștern ca un covor de jertfă sub picioarele ostenite ale pelerinilor către intrarea în paraclisul subteran ce tăinuiește izvorul vindecător. Cu fiecare pas pe treptele abrupte și măcinate de timp ce duc spre izvor, pelerinul coboară în istoria veacului al cincilea, când împăratul Leon cel Mare a construit paraclisul.Izvorul este împrejmuit de un edificiu realizat în marmură albă, străjuit de o icoană în care este reprezentată Maica Domnului cu Pruncul în brațe, înconjurată de îngeri, stând deasupra unei fântâni. De asemenea, sunt reprezentați împăratul cu garda sa și patriarhul însoțit de alți episcopi, soldatul Leon și orbul în fundal, iar la baza fântânii, un paralitic ce își primește vindecarea.   În bazinet înoată câțiva pești aurii despre care se spune că sunt acolo de sute ani, fiind întotdeauna aceiași la număr și de aceeași mărime. Nimeni nu știe să explice cum rezistă în aceste condiții sau cu ce se hrănesc. O veche legendă spune că, la 1453, în momentul cuceririi Constantinopolului de către turci, un călugăr prăjea câțiva pești în tigaie în apropierea izvorului. Când un alt părinte a venit să-l anunțe de căderea orașului sub stăpânire otomană, călugărul a răspuns că va crede acest fapt doar dacă peștii revin la viață, moment în care peștii au sărit din tigaie în izvor și au început să înoate.După această legendă și-a luat numele și cartierul Balikli, în care se află astăzi Mănăstirea „Izvorul Tămăduirii", „balikli" însemnând în limba turcă „locul unde înoată peștii". Tot în paraclisul subteran se află minunata icoană a praznicului Izvorul Tămăduirii, a cărei vechime atinge perioada de aur a Bizanțului și despre care se spune că „se curăță singură". Orice intervenție asupra ei în vederea restaurării este „respinsă" de icoană. În ciuda umezelii din biserică și a vechimii ei, și-a păstrat nealterate calitățile, iar analizele făcute asupra ei au dovedit calități de refacere inexplicabile științific.                                                                        

2)Ce este Biserica și ce ne oferă? Sf.Gherman patriarhul Constantinopolului o numește,,cerul pe pământ,unde locuiește și se preumblă Dumnezeu”.Este instituția teandrică divino-umană,care lucrează în lume cu mijloacele ei spirituale:Sf.Scriptură,Sf.Tradiție,cultul liturgic și harul Sfintelor Taine.Biserica e corabia mântuirii,este locul unde se jertfește în chip nesângeros ,,Mielul lui Dumnezeu,Cel ce ridică păcatele lumii”.Este fântâna nesecată a darurilor dumnezeiești,stâlp și temelie a adevărului.Biserica e viață nouă în Hristos și cu Hristos,e corabia mântuirii și punte între cer și pământ.                                                                               

Ce ne oferă sfânta Biserică?                                                        

  -În primul rând numele de creștin,de fiu a lui Dumnezeu pe care îl primim la Botez.Apoi Biserica ne oferă credința mântuitoare,învățătura despre Dumnezeu și om.                                                                  -Sfânta Scriptură și sfânta Tradiție,care cuprind cuvântul lui Dumnezeu.                                                                                                                      

   -Sfințirea sufletului,pentru că nu există nici o altă instituție care să ofere leac împotriva păcatului.                                                                        

     -Comuniunea sfinților sau cultul morților,adică actul prin care cei de pe pământ intră în comuniune cu cei din ceruri pe calea rugăciunii.                          

  -Sărbătorile,care ne îndeamnă spre vederea lui Dumnezeu.                          

-Sfânta Liturghie-care ni-l oferă pe Hristos Întrupat,Răstignit,Înviat,Înălțat la ceruri,ca să ne trimită Duhul Sfânt.Pentru că la fiecare Liturghie,pâinea și vinul se prefac în Trupul și Sângele Mântuitorului care ni se dau spre iertarea păcatelor și spre viața veșnică.                 

-Sfintele Taine,care sunt lucrări văzute prin care în chip nevăzut se revarsă harul lui Dumnezeu.Și dacă în Vechiul Testament,la sfințirea Templului ,Domnul a zis:,,ochii Mei vor fi pururea deschiși asupra acestui locaș,în Noul Testament Iisus ne asigură:,,Iată Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor”.Prin urmare să venim la Biserică,la ,,Casa lui Dumnezeu”,pentru că fiecare Biserică este un izvor al tămăduirilor sufletești și trupești.Amin !