Părintele Vasile Beni, de Izvorul Tămăduirii: Fiecare Biserică este un loc de întâlnire între om și Dumnezeu

    O rugăciune scurtă de la sfințirea apei:….”Şi fă‑o, cu puterea Duhului Sfânt, să fie robilor Tăi, celor ce vor gusta din ea, sau o vor lua, sau se vor stropi, spre alinarea durerilor, spre iertarea păcatelor, spre depărtarea tuturor relelor, spre tărie, vindecare şi sfinţire a caselor ….”                           

                                           Hristos a Înviat!

                                 Dragii și bunii noştri credincioşi!

      Prima săptămână după Învierea Domnului se numește „Săptămâna luminată”, iar în ziua de vineri Biserica Ortodoxă prăznuieşte Izvorul Tămăduirii, o sărbătoare care este închinată Maicii Domnului şi care datează din secolul al V-lea al primului mileniu creştin.

      Semnificația istorică a acestei sărbători. Tradiţia spune că împăratul Leon (457-474), pe când era tânăr, se plimba printr-o grădină din imediata apropire a vechii cetăţii bizantine. Acolo ar fi întâlnit un om bătrân orb cu care a vorbit mult despre Dumnezeu şi Învierea Fiului Său. După un timp, bătrânul l-ar fi rugat pe împărat să-i dea apă şi să-l ducă în cetate. Tânărul împărat a căutat în jur un izvor, dar nu a găsit. În momentul acela însă Maica Domnului i-a spus: „Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure şi, luând cu mâini apă tulbure, potoleşte cu ea setea orbului şi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi". Aşa a găsit tânărul Leon un izvor din care a dat să bea orbului şi l-a spălat pe faţă. Apa l-a vindecat imediat pe orb, iar tânărul Leon a exclamat: „Maica Domnului, eşti aici! Te-am găsit".

       Tradiţia mai spune că împăratul a ridicat pe acel loc o biserică şi că Maica Domnului s-a arătat oamenilor vindecându-le suferinţele. Mai târziu, împăratul Justinian (526-575), suferind de o boală grea, a venit la acest izvor şi s-a vindecat.  Datorită acestor vindecări miraculoase, în acest loc s-a născut sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, care s-a răspândit în scurt timp în toată lumea ortodoxă și putem să spunem că fiecare Biserică este un izvor al tămăduirilor sufletești și trupești.

Ce ne oferă Sfânta Biserică?                                                        

În primul rând numele de creștin, de fiu a lui Dumnezeu pe care îl primim la Botez. Apoi Biserica ne oferă credința mântuitoare, învățătura despre Dumnezeu și om.

Sfânta Scriptură și sfânta Tradiție, care cuprind cuvântul lui Dumnezeu.

Sfințirea sufletului, pentru că nu există nicio altă instituție care să ofere leac împotriva păcatului. 

Comuniunea sfinților sau cultul morților, adică actul prin care cei de pe pământ intră în comuniune cu cei din ceruri pe calea rugăciunii. 

Sărbătorile care ne îndeamnă spre vederea lui Dumnezeu. 

Sfânta Liturghie, care ni-l oferă pe Hristos Întrupat, Răstignit, Înviat, Înălțat la ceruri, ca să ne trimită Duhul Sfânt. Pentru că la fiecare Liturghie, pâinea și vinul se prefac în Trupul și Sângele Mântuitorului care ni se dau spre iertarea păcatelor și spre viața veșnică.

 Sfintele Taine, care sunt lucrări văzute prin care în chip nevăzut se revarsă harul lui Dumnezeu.

Sfinţirea apei. Se știe că în această zi credincioşii se duc la Sfânta Biserică pentru a participa la sfânta şi dumnezeiasca Liturghie, dar şi pentru a participa la slujba de sfinţire a apei, care poartă numele de Aghiasma Mică. Şi nu doar de a participa , ci şi de a primi această apă sfinţită cu puterea şi cu lucrarea Duhului Sfânt. Iar pentru a vedea cât de mari sunt binefacerile acestei ape să ne oprim la rugăciunea de sfinţire a apei: ”Dumnezeule cel cu nume mare, Care faci minuni fără de număr, vino, Stăpâne, la robii Tăi, care se roagă Ţie, şi prin trimiterea Sfântului Tău Duh sfinţeşte apa aceasta. Şi fă‑o, cu puterea Duhului Sfânt, să fie robilor Tăi celor ce vor gusta din ea, sau o vor lua, sau se vor stropi, spre alinarea durerilor, spre iertarea păcatelor, spre depărtarea tuturor relelor, spre tărie, vindecare şi sfinţire a caselor…….Şi prin gustarea şi stropirea cu apa aceasta, trimite nouă binecuvântarea Ta, care spală întinăciunea patimilor. Aşa ne rugăm, cercetează neputinţa noastră, Bunule, şi tămăduieşte cu mila Ta bolile noastre cele sufleteşti şi trupeşti. Pentru rugăciunile preacuratei, preabinecuvântatei stăpânei noastre, Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria… Că Tu eşti izvorul tămăduirilor, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de‑viaţă‑făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.  Amin!”

Vă doresc să fiți binecuvântați și să nu uităm ca sus să avem inimile!

Pr. Vasile Beni