Preot Vasile Beni: Despre Izvorul Tămăduirii şi Aghiasma mică

Dragii noştri credincioşi -Hristos a Înviat!

Prima săptămână după Învierea Domnului se numește „Săptămâna luminată”, iar în ziua de vineri, Biserica Ortodoxă prăznuieşte Izvorul Tămăduirii, o sărbătoare care este închinată Maicii Domnului şi care datează din secolul al V-lea al primului mileniu creştin. Izvorul Tămăduirii are o istorie veche de 1500 de ani şi evocă un miracol care datează din secolul al V-lea, pe vremea  evlaviosului Leon cel Mare, cu puţin timp înainte ca acesta să ajungă împărat.

Legenda spune că Leon cel evlavios şi binecredincios se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului unde a întâlnit un bătrân orb. Leon s-a oferit să-l călăuzească. Din vorbă în vorbă, Leon a constatat că bătrânul era un om religios care obişnuia să le spună creştinilor că, în pădurile imperiale, sunt izvoare şi lacuri ocrotite de Maica Domnului, protectoarea sihaştrilor retraşi în acele locuri. Legenda mai spune că, prinşi în discuţii legate de Învierea Domnului, cei doi s-au rătăcit și, atunci când orbului i s-a făcut sete şi l-a rugat pe Leon să-i aducă apă, viitorul împărat n-a găsit. Atunci când era deznădăjduit, el a auzit o voce: „Nu este nevoie să te osteneşti, Leon, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure şi luând apa tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui întunecaţi! Atunci vei cunoaşte cine sunt eu!”. Leon a urmat întocmai sfatul primit „de sus”, iar orbul şi-a recăpătat în mod miraculos vederea. Când s-a înfăptuit minunea, orbul a exclamat: „Maica Domnului eşti aici! Te-am găsit!” Copleşit de cele întâmplate, Leon a îngenuncheat şi a rostit la rândul lui: „Am văzut Lumina cea adevărată, pe Maica Preacurată. Aici este Izvorul tămăduitor, fântâna dătătoare de sănătate!” Înţeleptul orb i-a zis lui Leon că, în curând, va ajunge împărat. Profeţia s-a împlinit, iar prima grijă a împăratului Leon a fost să ridice o biserică, aproape de izvorul tămăduitor. Se spune că după ce a băut apă din apa vindecătoare, chiar și împăratul Justinian s-a însănătoşit, după o grea suferinţă. Izvorul s-a păstrat până în zilele noastre. La Istanbul, denumirea actuală a vechii cetăţi a Constantinopolului, credincioșii se pot închina într-o biserică cu hramul  Izvorul Tămăduirii, ridicată în secolul al XIX-lea, la subsolul căreia există un paraclis ce datează din secolul al V-lea și care adăposteşte un izvor cu apă tămăduitoare din vremea împăratului Leon. 

Ce este Aghiasma mică

Pentru că ne aflăm într-o zi în care se face şi sfinţirea apei sau aghiasma mică, pentru început, cred că este bine să ne oprim la rugăciunea de la sfinţirea apei: „Dumezeule cel cu nume mare, Care faci minuni fără de număr, vino, Stăpâne, la robii Tăi, care se roagă Ție, și prin trimiterea Sfântului Tău Duh sfințește apa aceasta. Și fă-o cu puterea Duhului Sfânt, să fie robilor Tăi celor ce vor gusta din ea, sau o vor lua, sau se vor stropi, spre alinarea suferinței, spre iertarea păcatelor, spre depărtarea tuturor relelor, spre tărie, vindecare și sfințire a caselor. Că s-a binecuvântat și s-a preaslăvit numele Tău, al Tatălui și al Fiului și aL Sfântului Duh. Amin”(Molitvelnic, Editura Institutului Biblic Și De Misiune Al B.O.R. București 1992, pag.8)

Dacă am fost atenţi, prin stropirea cu apa sfințită se resfințesc locul, casa și toate lucrurile din ea, lucruri care s-au întinat datorită păcatelor sau faptelor noastre rele. Pentru că, omul sfințește locul dar tot omul este cel care îl și întinează, care-l urâțește sau murdărește prin urâțenia sau murdăria sa sufletească. În cartea numită „Molitfelnic”se spune că această apă sfințită are multe feluri de lucrări: „duhurile cele viclene din tot locul se gonesc, se iartă și păcatele cele mici de peste toate zilele, mintea se curățește de toate gândurile spurcate și se îndreptează spre rugăciune, bolile le gonește și dă sănătate sufletească și trupească.Toți cei care o primesc iau sfințenie și binecuvântare. „Pentru aceasta sunteţi datori voi, preoților, să vă învățați enoriașii ca să o primească cu credință spre marele folos al lor”(Molitfelnic, București1992, pag 168)

Multe și mari sunt beneficiile sfeștaniei - sau a sfințirii prin apa cea sfințită. Astfel ne rugăm „ca prin stropirea binecuvântării Tale îndepărtează astăzi toate bolile celor neputincioși”, pentru ca să fie apa aceasta tămăduitoare sufletelor și trupurilor și izgonitoare a toată putere cea potrivnică, pentru ca să ne arate pe noi fii și moștenitori ai Împărăției Sale prin gustarea și stropirea cu apa aceasta, iar prin gustarea și stropirea cu apa aceasta trimite-ne nouă binecuvântarea Ta, care spală întinăciunea patimilor și ne învrednicește să ne umplem de sfințenie prin gustarea și stropirea cu apa aceasta și să ne fie nouă, Doamne, spre sănătatea sufletului și a trupului”. Să căutăm, așadar, ca fiecare dintre noi să ne împărtășim de multele și nenumăratele daruri pe care ni le oferă apa cea sfințită. Amin!