Izvorul Tămăduirii în tradiţia ortodoxă

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te ceea ce eşti plină de dar, Marie, Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, Iisus. Sfântă Marie, maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoşii, acum şi în ceasul morţii noastre.
În cadrul materialului de faţă vom încerca o prezentare istorice-teologică a valorii acestei sărbători pentru creştinism.
Biserica cu hramul Izvorul Tămăduirii şi-a luat începutul din timpul împăratului Leon cel Mare († 474). Acesta înainte de a deveni împărat, pe când era doar un om obişnuit, umblând prin acele locuri a găsit un orb rătăcit şi l-a luat de mână ca să îl călăuzească. Ajungând aproape de locul unde mai târziu s-a ridicat biserica orbul a fost cuprins de o sete arzătoare şi l-a rugat pe Leon să-i dea apă ca să-şi astâmpere setea. Leon a pătruns în desişul din apropiere să caute apă, dar cum nu a găsit s-a întors întristat. Atunci un glas de sus i-a spus: “Nu te întrista căci apa este aproape.” Cum Leon nu găsea apă glasul a continuat: “Pătrunde Leoane împărate mai adânc în pădurea aceasta şi luând în mâini apa tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi şi vei cunoaste îndată cine sunt eu care sălăşluiesc aici de multă vreme.” Leon a făcut aşa şi îndată orbul a început să vadă. Şi ajungând Leon împărat, potrivit proorociei Maicii Domnului, a zidit cu multă cheltuială biserica ce se vede şi astăzi.
Minuni nenumărate s-au făcut în acea biserică. După o perioadă de vreme Iustinian, marele împărat al romanilor, care suferea de o boală grea, a dobândit aici vindecare; mulţumind pentru aceasta Maicii Cuvântului a ridicat o biserică şi mai mare care crăpându-se în urma cutremurelor a fost rezidită de împăratul Vasile Macedoneanul şi de fiul său Leon înţeleptul. Pe vremea lor izvorul de aici a săvârşit numeroase minuni: a vindecat multe feluri de boli şi a tămăduit numeroase feluri de răni, molime şi alte suferinţe. A înviat izvorul acesta şi un mort; acesta era din Tesalia şi plecând el cu corabia spre izvor s-a săvârşit pe cale. Când era să moară şi-şi dădea duhul i-a rugat pe corăbieri să-l ducă de acolo la biserica izvorului şi să-l îngroape după ce vor turna peste dânsul trei ciuturi de apă. Ei au făcut aşa, iar mortul fiind stropit cu apă a înviat.
După multă vreme, când această biserică era în pericol să se dărâme s-a arătat Maica Domnului şi a sprijinit-o până ce mulţimea din ea a ieşit în siguranţă.
Apa aceea când a fost băută a alungat mulţi demoni şi a slobozit pe cei legaţi în temniţe. Pe împăratul Leon înţeleptul la vindecat de piatră la rinichi şi a potolit frigurile cumplite ale soţiei sale Teofana; pe fratele lui, patriarhul Ştefan, l-a izbăvit de tuberculoză, iar pe patriarhul Ioan al Ierusalimului l-a vindecat de surzenie. Pe o femeie cu numele Shizina a izbăvit-o de o boală la stomac. Maica Domnului i-a vindecat pe călugărul Peperin şi pe ucenicul lui, pe călugării Matei şi Meletie care fuseseră pârâţi împăratului. A mai vindecat şi pe nişte înalţi dregători şi pe mulţi alţii ale căror nume cine le-ar putea spune…
Ce limbă ar putea istorisi câte minuni a făcut apa aceasta şi câte continuă să facă până astăzi? Mai mult decât mulţimea picăturile de ploaie şi decât mulţimea stelelor cerului şi a frunzelor sunt minunile care se săvârşesc acolo în zilele noastre. Căci a vindecat mai presus de fire ulcerul şi cangrena, perforaţiile şi abcesele aducătoare de moarte, ciuma, lepra şi pelagra. A mai vindecat apoi şi alte boli de femei şi boli ale sufletului, lăcrimarea ochilor, cataracta şi scăderea vederii. Încă a mai vindecat de boala idropicii pe Ioan Varanga, iar pe un alt Varanga l-a vindecat de buba cea rea. Şi pe ieromonahul Marcu l-a scăpat de pojar, pe Macarie de astmul care il chinuia de cincisprezece ani şi de piatra la rinichi. Şi alte foarte multe, pe care este cu neputinţă să le numărăm aici pe care le-a săvârşit şi le săvârşeste fără de încetare apa izvorului aceluia.
Am văzut până acum care e importanţa Bisericii cu hramul Izvorul Tămăduirii pentru creştinism în general. Poporul român, popor născut creştin are şi el o pioşenie deosebită faţă de Maica Domnului şi faţă de praznicele care îi sunt închinate. Se cunoaşte foarte bine ca în ţara noastră multe femei poartă ca nume de botez numele Fecioarei Maria. Şi se mai cunoaşte numărul mare de pelerini care bat la porţile mănăstirilor ce poartă hramul diferitelor sărbători închinate Fecioarei. Eu personal am vorbit cu numeroase persoane evlavioase care an de an merg în pelerinaj la Sfânta Mănăstire de la Nicula cu ocazia praznicului Izvorului Tămăduirii. Să ne rugăm Maicii Sfinte Prea curate să ne acopere mereu cu Sfântul ei acoperământ.

Pentru rugăciunile Maicii Tale, Hristoase Dumnezeule miluieşte-ne pe noi….