La Pintic, de Ziua Sfinților Români, un preot cu har, o mână de oameni ospitalieri și un snop de spice curat - Cununa Grâului - au coborât Cerul pe pământ

             Anul acesta "Cununa grâului" a fost prezentă în fața publicului din comuna Teaca in opt spectacole, majoritatea organizate la inițiativa Dascălilor din școlile comunei! Cel de-al nouălea spectacol a fost organizat însă la inițiativa unui...Păstor Sufletesc - părintele Victor Vărărean! Și cum întotdeauna ultima realizare este și cea mai frumoasă, la Pinticu Tecii am trăit momente unice! Impresionați și de primirea plină de respect, și de eforturile gazdelor, dar mai ales de numărul și de atitudinea unui public unic prin căldura și prin participarea sa afectivă, dansatori și cântăreți deopotrivă s-au străduit să fie la înălțimea...Clipei!

            "Cununa grâului" din Ocnița este deja, dacă ținem cont că micii ei artiști vin din comunele Teaca, Milaș și Sînmihaiu de Câmpie o...Cunună  mică, însă plină de spice roditoare - a Câmpiei Transilvane! Povestea noastră, care iată, îndată va avea 12 ani, ne arată că Ogorul Patriei este, încă, RODITOR, cu condiția ca gospodarii, în deplină unitate de gând și faptă să-și dea mâna peste toate greutățile și necazurile! La Pintic, un sat cu multe probleme de tot felul, pe care nu este treaba mea să le enumăr aici, un Preot dăruit cu Har a aprins și menține flacăra Demnității și flacăra Credinței străbune, ortodoxe, mereu aprinse! Pentru o clipă, pentru câteva ore, pentru o zi, la Pintic tradițiile străbune, nepieritoare decât, poate, odată cu Neamul Românesc, s-au întors la Acasa lor, s-au zidit temeinic în inimile și în sufletele sătenilor prin strădania unor oameni neclintiți în fața furtunii devastatoare a unei modernități pe alocuri goală de conținut!

                 Poate de aceea, la doi pași de căminul cultural, amenajat ca  de mare sărbătoare de o mână de oameni inimoși în frunte cu flăcările numite Ovidiu și Ada Luca, statuia Eroului Pinticului și al românilor, Constantin Romanu Vivu, fruntaș al Revoluției Române din Transilvania din 1848, ne privea, așa mi s-a părut mie, cu lacrimi de bucurie în ochi...șoptindu-ne :

Dulce Românie, mamă cu amor

Fiii tăi trăiască numai în frăție

Ca a nopții stele, ca a zilei zori!

Viață în vecie, glorii, bucurie

Vis de bucurie, fală și mândrie

Dulce Românie, asta ți-o doresc!

          La Pintic, în duminica a doua după Rusalii, numită și a Sfinților Români,  un preot cu har, o mână de oameni ospitalieri și un snop de spice de grâu curat au coborât, o clipă cât un veac, Cerul pe pământ înălțând spre zările albastre o rugăciune smerită către Bunul Dumnezeu... Acolo la Pintic am înțeles, încă odată dar temeinic, cu toții, că Speranța Românului Creștin nu moare niciodată...

Doamne ajută!

Cronicar frust,

optimist convins și

(poate) de aceea vestut!

Colonel în retragere Florentin Archiudean