Margit Moldovan învăluită în lumină

Comnunitatea evanghelică din Bistriţa se confruntă cu o imensă durere. Duminică de duminică ne rugam pentru cei în suferinţă, duminică de duminică o aminteam şi pe Margit Moldovan în rugăciulile noastre. Eram copleşită de fiecare dată la ora de rugăciune, deoarece luni de zile am ocupat şi eu acea listă. Chiar dacă nu apăream pe videoproiector, ca şi sora nostră, ştiam că sunt purtată pe braţe de rugăciune deoarece simţeam. Nu poţi depăşi o astfel de durere dacă nu te susţin alţii, nu poţi rezista unor astfel de lovituri dacă nu te învăluie Dumnezeu cu mila Sa. Lista se va împuţina cu o persoana dar va creşte cu trei( soţul si cei doi copii). Nu vor fi trecuţi acolo , dar nu trebuie uitaţi din inimă. Au nevoie de susţinere, este vitală.

Slujitorii lui David sunt uimiţi, când acesta , se scoală, se spală , se unge şi mănâncă. Ei nu înţeleg atitudinea lui David după moartea copilului său. Cât a fost în viaţă copilul, spera că se va face bine, chiar dacă era grav bolnav. După ce acesta a murit, iată cum si-a argumentat atitudinea.: 2 Samuel 12: 22-23„ El a aspuns : Cât trăia copilul posteam si plangeam, că ziceam: „Cine stie dacă nu se va îndura Domnul de mine si daca nu va trai copilul?” Acum cand a murit pentru ce să mai postesc . Eu ma voi duce la el dar el nu se va intoarce la mine”

Cu toţii am sperat într-o vindecare miraculoasă pentru sora nostră şi vindecarea s-a produs. Nu ca şi prima dată, cum am sperat noi. Domnul a ales o altă minune: aceea de a fi învăluită în lumină şi de a fi alături de El. Apocalipsa 14:13 spune: „ ferice de acum încolo de morţii, care mor în Domnul”. Da, zice Domnul: „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează”.

Ei nu ştiu faptele ei, dar am fost impresionată de discreţia cu care ştia să mângâie pe cei în suferinţă. Margit era foarte sensibilă la suferinţa, mai ales cand vedea copii în lacrimi,iar prin natura slujbei nu era scutită de astfel de cazuri. Luni de zile la uşa casei noastre ajungea o atenţie cu un expeditor necunoscut. Se stia doar destinatarul, expeditorul niciodată. De fiecare dată mă întrebam, cine era persoana din spatele gestului. După o perioadă de timp am încetat să mă mai întreb şi prin automatism mă obişnuiesam, uneori chiar aşteptam. Nu după multă vreme însă, uşa noastră nu s-a mai deschis. Am aflat că Marghit Moldovan este grav bolnavă. Am înţeles atunci cine ara expeditorul misterios.

Nu ştiu daca se pot duce veşti din lumea acesta în cealalta în acest mod, dar te însărcinez să duci o veste bună : NU NE-AM PIERDUT PERSPECTIVA ETERNITĂŢII. Până vom ajunge noi ACOLO rugaţi-vă voi pentru noi, că voi nu mai aveţi nevoie.

Petru Bistriţa Evanghelică, Narcisa Ilieş