Măria Sa,elevul !

Scutit de griji şi răsfăţat
Având în sânge lenea,
Măria Sa a învăţat
Cum poate pierde vremea.

Acasă este ocrotit
Şi e un “majestate”,
Primeşte banul nemuncit
Şi-şi face el dreptate.

Prea bun părintele-i minor
Şi nu-i în pas cu evul,
În casa lui e”domnitor “
Măria Sa,elevul !

Bunici-s buni şi ei,prea buni
Şi prea creduli în totul,
Îi face sclavi sau chiar nebuni
Măria Sa,nepotul !

La chefuri şi în discoteci
E primul de pe listă,
Măria Sa se zbate deci
Să n-aibă viaţă tristă.

În baruri şi la cafenea
Acolo-şi duce veacul,
Iar şcoala este boală grea
Ce nu-şi găseşte leacul.

E tupeist şi-orgolios
Chiuleşte de la şcoală,
La ore este somnoros
Pare răpus de boală.

Cu gândul e spre alte zări
Nu ştie nicio strofă,
La BAC ca şi la simulări
E mare catastrofă !

Vacanţa-i preferata sa
Şi lungă-o vrea cât evul,
Ce va ajunge-n viaţă-aşa
Măria Sa,elevul ?

Prof. Ştefan Pop
(Notă:Poezia este o satiră destinată elevilor cu asemenea comportament )