Mariana Irimia și colajul său de imagini epice, un succes literar garantat

,, Dincolo și dincoace se râu,, sau... invers, oricum ai privi demersul literar al Marianei Irimia, din acest volum( recent apărut la Editura Karuna din Bistrița) pare a face posiblă trecerea acestui veritabil Styx al cuvintelor, a tinde spre o călătorie de-a dreptul inițiatică. Grupajul de proză scurtă, și densă aș adăuga eu, pentru că autoarea a condensat realitatea evidentă într-un spațiu dublat de timp și care deține toate ingredientele pentru a putea fi numită capsulă-a-timpului său, grupajul de proză scurtă din cartea sa recent tipărită, are savoare, suspans, intrigă, istorie și dialog perfect dirijat.
Știam că scrie bine, îi citisem sporadic textele în peisajul revuistic, apoi a venit cu Păpușa cheală, o carte frumoasă, calată pe lumea reală dar care își avea eșantionele sale de proză cu o seamă de sclipiri lirice, și unde, autoarea își plasa personajele într-o lume oarecum ideală. Nu putea să fie doar o întâmplare cartea aceea. Era bine scrisă, developa o lume interesantă. Mariana Irimia avea ce spune și o spunea cu decență și admirație pentru ceea ce descoperea la începutul carierei sale literare.
Atunci mi-am zis, că Maria Irimia va reveni foarte repede cu texte noi, cu o altă carte, care să ne șocheze, ( prin limbaj frust și construcție postmodernistă) poate, așa cum au făcut-o mai aproape toți colegii ei de generație. Nu a fost asa, tânăra autoare scria, scria în tăcere, rar ieșea în reviste, și aproape credeam că scrie doar pentru bucuria sa interioară. Când publica în reviste de prima mână, textul era incitant și șlefuit ca un diamnat. Fără cusur. Critica literară a dat clar un semnal, aveam de-a face cu o prozatoare formată deja, cu un scriitor matur prin modul în care construia pagina epică.
M.I. face parte dintre creatorii care se folosesc de instrumentele de scris pentru a dezvălui lumii paralele, pe lângă care oamenii trec fără săle vadă, ea este un martor cinstit al zilelor noastre, și ceea ce lasă pe pagini de carte este un simbol. Dincolo de fraza bine conturată, de forma deja personală, de stil, mesajul cărții de față este clar, nu lasă loc pentru echivoc.
Toată scriitura din cele peste 200 de pagini este unitară, creionează o lume, un timp, dar modul cum autoarea a știut să gliseze planurile personaj-timp-spațiu mi s-a părut fascinat în proza Dincolo sunt gloanțe. Aici este marea eliberare a scriitorului, libertatea de exprimare într-un spațiu pe care îl stăpânește perfect, cu emoție echilibrată, fără poticneli în frazare și mai ales, cu pricepre și simț de observație a detaliilor, extrordinar pentru un prozator tânăr. Mariana Irimia semnează deja a doua sa carte de proză, eliberându-se de acel,, ce va spune lumea,, / ea este Scriitorul care mai păstrează prospețimea ideilor și lamura aceea de bucurie inocentă, chiar și acolo unde mizeria umană nu poate fi neutralizată prin liric, lasă impresia că ai de a face cu un creator cu experiență certă. Și așa și este, M.I. a exersat destul pe fila de hârtie, a construit poteci și refugii, a făcut pași minunați în desăvârșirea sa literară.
Acum, se simte ca peștele în apă în fața paginii , pe care construiește povești contemporane, în care cititorul se poate regăsi.
Un scriitor care promite o carieră specială, un om frumos cu idelauri pentru care muncește fără să iasă prea des în luminile rampei. Când vine în fața publicului, vine cu o carte nouă, cu o lume pe care a descifrat-o după vrerea și puterea sa de înțelegere. Nouă, cititiorilor, colegilor de breaslă nu ne rămâne decât s-o citim cu atenție, să ne bucurăm că există, și că lumea din jurul nostru se developează în artă adevărată, și datorită Marianei Irimia.
Felicitari, Mariana!