Marin Sorescu - Dacă nu cer prea mult

   - Ce-ai lua cu tine, / Dacă s-ar pune problema / Să faci zilnic naveta între rai și iad, / Ca să ții niște cursuri ?  - O carte, o sticlă cu vin și-o femeie, Doamne, / Dacă nu-ți cer prea mult.  – Ceri prea mult, îți tăiem femeia, / Te-ar ține de vorbă, / Ți-ar împuia capul cu fleacuri / Și n-ai avea timp să-ți pregătești cursul./  – Te implor, taie-mi cartea, / O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine / O sticlă de vin și-o femeie. / Asta aș dori, dacă nu cer prea mult. / - Ceri prea mult. / Ce-ai dori să iei cu tine, / Dacă s-ar pune problema / Să faci zilnic naveta între rai și iad, / Ca să ții niște cursuri ? / - O sticlă de vin și-o femeie, / Dacă nu cer prea mult. / Ai mai cerut asta o dată, de ce te încăpățânezi, / E prea mult, ți-am spus, îți tăiem femeia. /  - Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană ? / Mai bine taie-mi vinul, / Mă moleșește și n-aș mai putea să-mi pregătesc cursul, / Inspirându-mă din ochii iubitei. / Tăcere, minute lungi, / Poate chiar veșnicii, / Lăsându-mi timp pentru uitare. /  - Ce-ai dori să iei cu tine, / Dacă s-ar pune problema / Să faci zilnic naveta între rai și iad, / Ca să ții niște cursuri ? / - O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult. / - Ceri prea mult, îți tăiem femeia. / Atunci taie-mi mai bine cursurile, / Taie-mi iadul și raiul, / Ori totul, ori nimic. / Aș face drumul între rai și iad degeaba. / Cum să-i sperii și să-i înfricoșez pe păcătoșii din iad, / Dacă  n-am femeia, material didactic, să le-o arăt ? / Cum să-i înalț pe drepții din rai, / Dacă n-am cartea să le-o tălmăcesc ? / Cum să suport eu drumul și diferențele / De temperatură, luminozitate și presiune / Dintre rai și iad, / Dacă n-am vinul să-mi dea curaj ?   …