”Neghinele” parabolei biblice şi ...OZN-uri?(1)

Sunt de tot hazul discuţiile în care o serie de semeni ai noştri afirmă că nu există demoni şi, fireşte, nici iad, adică locuri de înfricoşătoare pedeapsă a răutăţii omeneşti „fiindcă Dumnezeu, care este bunătatea desăvârşită, nu ar putea îngădui existenţa unor atari grozăvii”- spunea acu vreo zece ani o doamnă ajunsă azi într-o poziţie socială foarte înaltă. Şi totuşi, Dumnezeu a poruncit Potopul peste oamenii nelegiuiţi de atunci, a distrus cetăţile din vechime ale fărădelegii: Sodoma şi Gomora. A îngăduit ca însuşi Fiul Lui Preaiubit să sufere pe Golgota pentru noi păcătoşii, a îngăduit înfricoşătoarele războaie din secolul al XX-lea şi Hiroşima şi Nagasaki. Ideea că Dumnezeu e atotbun în vreme ce noi ne ţinem de defilări ale „mândriei de a fi gay” nu e nicidecum cea corectă.
Ne înşelăm negreşit, fiindcă despre Rai (cuvânt persan la origine)puţine lucruri ni s-au spus, dar mai ales despre Iad – ne-a avertizat foarte serios Mântuitorul lumii.
Dumnezeu e bun şi însăşi Bunătatea, Izvorul bunătăţilor, este şi Iubitor, dar dacă-i nesocotim oferta Bunătăţii şi Iubirii, este şi Dreptul Judecător. Iată câte se petrec în lume, câte lucruri îngrozitoare: catastrofe, crime, războaie, boli înfricoşătoare, o lume bolnavă, care L-a ucis pe însuşi Fiul Tatălui ceresc, trimis să ne facă bine şi să ne împace cu cerul. Ne creăm Iadul şi Raiul incipient încă în jurul nostru.
„Cu cinci minute înainte de a muri, orice persoană (în stare de conştienţă-n.n.) ştie dacă va merge în iad sau în cer.” spunea Isabelle Bricard (în „Dicţionarul oamenilor celebri în faţa morţii”).
Mulţi de-a lungul istoriei -batjocoritori şi neîncrezători, săraci în credinţă- au întrebat cu o curiozitate maladivă: „Unde este, dom’le iadul?” Cine este curios trebuie să afle răspunsul sigur şi nu mă sfiesc a-l spune: în centrul pământului. Cândva o să facem un serial al dovezilor care arată clar că acesta este locul şi nu în cine ştie ce depărtări ale Universului. Sf. Antonie cel Mare a avut mai multe viziuni ale sufletelor care -unele se înălţau repede spre cer, ca nişte păsări albe- iar altele erau oprite de mâna haină a unui uriaş urât ce părea să stăpânească pământul. Domnul IISUS a coborât în „locuinţa morţilor” scoţându-i pe protopărinţii Adam şi Eva, pe patriarhi şi pe drepţii ce au aşteptat venirea lui IISUS. Dar să avem în vedere şi uluitoarele întâmplări puse pe Youtube ale unor savanţi şi sondori ruşi din vremea comunismului, care au săpat foraje foarte adânci, record şi au inregistrat zgomote înfricoşate ( a se vedea pe Youtub: ”Iadul în centrul Pământului”).