De mult …

   … Însă, nu atunci când se „potcojea” puricele cu potcoave de 99 de ocale și făcea apoi niște salturi uriașe, ci mai aproape de zilele noastre, au fost niște situații de care dacă ne amintim, trecem parcă mai ușor prin aceste „vremuri de restriște”.

   Câteva exemple –

1. R e m a r c ă       Se spune despre Talleyrand (1754-1838) că a ajuns să disprețuiască oamenii   …   după ce s-a studiat amănunțit pe sine, adeverind parcă inscripția de pe frontispiciul templului de la Delphi „cunoaște-te pe tine însuți !”. Celebru pentru aviditatea de câștiguri dar și un mare maestru al intrigilor politice, acesta și-a trădat rând pe rând stăpânii în slujba cărora s-a aflat și care l-au plătit bine, astfel că s-a ajuns să se spună despre el că „i-a vândut pe toți cei care l-au cumpărat !”.
2. S o m n u l    După ce a fost numit Ministru de interne în 1906, cunoscutul om politic francez G. Clemenceau (1841-1929), a vrut să vadă, încă din primele zile de la preluarea funcției, cum lucrează subalternii săi. Însoțit de șeful de cabinet, a intrat în primul birou, dar nu a găsit pe nimeni, în al doilea la fel. A dat totuși în biroul următor peste un funcționar care dormea. Văzând intenția șefului de cabinet de a-l trezi, G. Clemenceau a replicat scurt, „Nu-l deștepta, să nu plece și el !”.
3. C o m a n d ă    Vrând să intre în audiență la regele Prusiei Wilhelm I (1797 – 1888), un invalid de război este oprit de Gardă, și, deoarece înaintase spre Palatul în care locuia regele, i s-a ordonat scurt „Înapoi !”. Supărat, invalidul s-a apucat să strige cât putea de tare, „când era vorba să lupt, am auzit numai comanda  î n a i n t e, iar acum, slujitorii regelui îmi ordonă  î n a p o i !”.
4. R e p l i c ă   În  timpul unei vizite în Franța, Petru cel Mare (1672 -1725), țarul Rusiei, ajungând și în fața mormântului cardinalului Richelieu, despre care știa câte ceva, a cugetat cu voce tare „Ai fost un mare și abil om de stat, dacă te nășteai pe vremea mea, ți-aș fi dat să guvernezi jumătate din Imperiul meu, ca eu să învăț de la tine cum să guvernez cealaltă jumătate”. Auzind cugetarea, un francez din apropierea sa i-a replicat „Fiți sigur Sire,că dacă i-ați fi dat jumătate din Imperiu, n-ați fi rămas multă vreme stăpân pe cealaltă!”.
5. C o n d e i u l   …   f ă ră   s f â r ș i t    Petrache Poenaru, a fost în tinerețe secretarul lui Tudor Vladimirescu, calitate în care a fost obligat să redacteze multe documente, folosind ca ustensile o pană și o călimară cu cerneală atârnată la brâu. Mai târziu, în timpul studiilor de la Paris a fost nevoit să copieze cursuri folosindu-se de același rudimentar instrument. În dorința de a-și ușura munca cu scrisul, a făcut o „născocire” pe care a denumit-o „Condeiul portăreț fără de sfârșit care se adăpează singur cu cerneală”, născocire brevetată de guvernul francez în 1827, și căruia i se va spune ulterior  s t i l o u.  Azi, acest instrument, are un mare concurent  -  pixul cu gel,   …   pe el oare, cine l-a „născocit ?.