Scriitorii bistriţeni, mesaj In memoriam Aurel Pop în „Mărturii culturale”

Revista de cultură „Mărturii culturale” îşi încheie existenţa după cinci ani de apariţie cu un număr special dedicat celui care a fondat-o, scriitorul Aurel Pop. Oameni de litere din întreaga ţară aduc un omagiu scriitorului din Satu Mare, cel care a fondat, pe lângă revista „Mărturii culturale” şi Editura Citadela.
Un mesaj aparte îl adresează Societatea Scriitorilor Bistriţeni „Conexiuni”, condusă de Dorel Cosma şi Zorin Diaconescu, cu care Aurel Pop a avut, de-a lungul vremii, o colaborare deosebită. „ De ani buni, în fiecare an, pe vreme bună, pe frig, pe zăpadă, pe ger, cum e la fine de noiembrie, de ziua lui Liviu Rebreanu, când revista „Conexiuni” de la Palatul Culturii organizează Festivalul Internațional de Literatură și Teatru, cu numele prozatorului locului, chiar în preajma și a zilei lui, 22 noiembrie, vecin cu Rebreanu, la doar 5 zile distanță, Aurel Pop venea la Bistrița, fără să piardă nicio ediție, venea cu noutăți, venea cu cărți, cu reviste, venea cu prieteni, venea cu amintiri proaspete din călătoriile lui, venea ca acasă, așa cum singur spunea de multe ori. Anul acesta (ne) va lipsi. Ne va lipsi din cel mai major motiv posibil, care este moartea. Și nu doar toamna se derula dialogul nostru cu Aurel Pop. Și primăvara, și vara, și iarna. Indiferent de anotimp, ca o permanență de care fiecare dădeam seamă în felul nostru. Seamă cu multiplele manifestări, desfășurate la Satu Mare și la Bistrița, la Alba Iulia și la Cluj, unde pașii ne ajungeau, se întâlneau, unde cărțile și revistele ne purtau și poveștile prindeau viață ca-ntr-un basm trăit cu intensitate, de parcă ar fi fost primul, de parcă ar fi fost ultimul. La Bistrița sau la Satu Mare a prins viață un fel de frăție literară, culturală, din programul căreia Aurel Pop nu avea cum să lipsească. Era (încă mai este) unul dintre reprezentanții importanți ai oamenilor de cultură de pe acest pământ. Cu experiență, cu bunătate, cu mulțumire și spirit înalt, lumina de la distanță, cu prezența lui, orice adunare. De atâtea ori ne-a fost călăuză. Ne-a dat un pașaport pentru aripile noastre literare. Ne-a găzduit oboseala literară, ne-a prezentat adevărata față a orașului în care ajungeam la ceas de seară. El ne-a arătat catedrale, maluri de râu, muzee, ne-a povestit întâmplări din colțul țării. Mereu cu ochiul spre Maramureșul lui natal. Am fost împreună la Carei, la Negrești Oaș, la Muzeul Ady Endre, la Căpleni. Cum să uităm? Cum să nu rămână în sufletele noastre ca un prieten, ca un poet, ca un bun organizator și însoțitor de drum? Nu ne-a părăsit. A părăsit poate o lume de neînțeles. În rest, rămâne prin faptele lui, prin cărțile lui. Ne-am întâlnit de atâtea ori: cu prilejul evenimentelor „Lumină lină”, revista ce apare la New York, la lansările de reviste, „Conexiuni”,„Citadela”, „Mărturii literare”, la sărbători, precum ale revistelor din nord sau ale unor numere din „Cronograf”, în simpozioane, în călătorii, la schimburi culturale. Mai povestea, printre altele, de durerile lui, de trăirile lui, nedrepte, în ceea ce privește boala, dar astfel de povești îl aduceau parcă mai aproape de oameni. Cine s-ar fi gândit, cine s-ar fi așteptat ca temerile lui să se adeverească atât de repede? În jurul lui erau atâția prieteni. Cred că dintre toți apropiații Conexiuni-lor, este primul care părăsește corabia. Întreaga redacție a revistei Conexiuni, ca o soră pentru Mărturii-le culturale, tot colectivul director al Societății Scriitorilor Bistrițeni, au primit cu tristețe vestea dispariției lui Aurel Pop. Urma să vină la Bistrița, la Festivalul „Liviu Rebreanu”. Știam că se pregătește... Dar, se pare că de data aceasta și-a schimbat traseul... Și a pornit la Liviu Rebreanu cel din ceruri, de care-l despart doar câteva zile din calendar. Acum e mai aproape de el. Și de ceilalți scriitori ce așteaptă acolo, unde nu-i durere, nici întristare, ci viață fără de sfârșit. În urma lui rămâne tristețe. Încă o tristețe. Venim pe rând și mergem pe sărite. În privința cărților, a operei, ordinea pe mai departe va fi stabilită de către cititori. Cu siguranță, Aurel Pop se va așeza la locul lui printre autorii români de referință. Iar cărțile pe care le-a editat, autorii pe care i-a încurajat publicându-i, prietenii în amintirea cărora va rămâne mereu, vor alcătui un drum de lumânări nestinse, care să se vadă de acolo din cer”. Bunul Dumnezeu să-i aşeze sufletul în rândul drepţilor, iar cărţile sale să fie citite şi de generaţiile viitoare.