În ziua de Crăciun, părintele Timoftei Găurean a plecat să colinde în Ceruri

În ziua de Crăciun, părintele Timoftei Găurean a plecat să colinde în Ceruri. L-am vizitat acum două săptămâni la Ciceu Mihăieşti, acolo unde s-a stabilit anul trecut. Mi-a spus să mai stau în poveşti, că nu ştim când ne vom mai vedea. Îmi amintesc cum, în urmă cu ani, ca tânăr ziarist la „Răsunetul” am poposit la Agrieş pentru un reportaj. Părintele m-a întâmpinat cu drag, ghicind în spatele emoţiilor mele dorinţa de a afla cât mai multe despre muzeul ce tocmai îl deschidea. Aşa s-a înfiripat o poveste care a continuar până azi, de admiraţie pentru un om complex, care pentru mine a fost mai mult decât un prieten. Anii au trecut şi de atunci i-am purtat un respect aparte. Pentru lucrurile frumoase pe care le-a făcut pentru cultura şi spiritualitatea noastră, pentru modul în care se lupta cu morile de vânt pentru promovarea artei, pentru mărinimia sa de a dărui satului din care s-a ridicat un muzeu a fost un exemplu pentru noi toţi. Autor a numeroase cărţi, leac pentru suflet, întemeietorul unui festival de joc şi port popular, fotograf ce surprindea ca nimeni altul peisajele satului şi chipurile bătrânilor, sculptor ce a dăruit lumii troiţe spre bucuria sufletelor şi multe alte lucruri se pot adăuga în cartea de vizită a părintelui. Am dialogat de multe ori la întâlnirile de la Agrieş, ne-am bucurat de vizitele sale la redacţia Răsunetul, mi-a fost alături la lansările cărţilor mele, emoţionant fiind momentul de la Odorheiu Secuiesc. Pentru prietenia sa îi mulţumesc, acum la despărţire. M-am simţit onorat. A plecat la Tatăl cel Ceresc în zi de sărbătoare, căci multe sărbători a dăruit credincioşilor de-a lungul vremii!
Înţelept, plin de viaţă, credincios. Aşa l-am cunoscut eu pe părintele Găurean. Bunul Dumnezeu să vă aibă Dumezeu în pază în Cereasca Împărăţie, acolo unde vă veţi întâlni cu strămoşii, a căror lume o iubeaţi aşa de mult.