Mai mult decât un prieten: părintele Timoftei Găurean

Momente emoţionante, la Agrieş, acolo unde părintele Timoftei Găurean a fost sărbătorit de întreaga comunitate, la 10 ani de la venirea ca păstor în biserica străbună. Evenimentele au debutat cu Sfânta Liturghie, iar mai apoi a fost un Te Deum oficiat de preoţii Pavel Pop – Spitalul Municipal Dej, Simion Sighiartău – Târlişua, Cristian Ţărmure - Molişet, care împreună cu credincioşii i-au urat „Mulţi ani trăiască” părintelui Găurean. Un moment aparte l-a constituit lansarea volumului „Netezind cărarea mântuirii”, apărut în condiţii de lux la editura Cezara Codruţa Marica din Tg. Mureş. Despre carte, editorul Valentin Marica spune că este rodul muncii părintelui Timoftei în cei 10 ani de preoţie la Agrieş, având valoarea unui jurământ ce înseamnă nu doar o simplă numărătoare a anilor, ci un flux intens încărcat în voinţă, revelaţie, înţelepciune şi mulţumire: „Părintele scrie cu slovele jertfei preoţeşti. Îl simţim pe părintele Timoftei Găurean ca având privirea cuprinzătoare şi pasul sigur, pe cărarea mântuirii, înviind mereu un nou legământ al harului şi iubirii”. La rândul lui, etnologul Vasile V. Filip a vorbit în faţa credincioşilor despre bucuria de a-l cunoaşte pe părintele Găurean, cu care de-a lungul timpului a avut colaborări deosebite pe linia tradiţională. Alături de părintele Găurean, la acest eveniment au fost prezenţi pe lângă credincioşi, şi oaspeţi, amintind aici pe primarul comunei Târlişua – Vladuţ Purja, directorul „Transmixt” Bistriţa - Melente Horoba, prof. Maria Costea şi Vetuţa Pop – Dej. Şi apoi lelea Teodora purja cu al ei glas minunat, ceteraşul Dănuţ Rus şi fluieraşul Valer Rus, rapsozii tradiţiilor noastre.
Ne-am cunoscut în urmă cu 10 ani, când părintele Timoftei Găurean revenea acasă, mânat de chemarea pământului lui Liviu Rebreanu, a cărui certificat de naştere îl găzduieşte în muzeul sfinţiei sale. Aici şi nicăieri altundeva, la Agrieş, soarele s-a aşezat pe veşmintele părintelui, ca să parafrazăm una dintre cărţile ce le-a scris sub acest titlu. Aici i-a readus pe străbuni în mijlocul satului, prin deschiderea unui muzeu cu exponate unice în peisajul etnografic. Aici a reîmbrăcat biserica în straie de sărbătoare şi, mai mult, pune şi temelia unei noi case pentru Domnul.
Nu este nevoie de cuvinte multe pentru a vă spune legătura mea specială cu părintele Titi, aşa cum îl alintă prietenii. Este de ajuns dacă vă spun că suntem născuţi în aceeaşi zi şi în aceeaşi lună, la o diferenţă de exact 30 de ani: 10 iulie 1949, respective 10 iulie 1979. Când am aflat, mi-am dat seama de ce rezonăm la fel la lucrurile frumoase, la bucuria cuvântului, a cântecului, a imaginii. Şi apoi la poveştile lemnului, pe care părintele îl nemureşte, ca pe un frate, prin sculpturile sale.
Nici nu-mi vine să cred că au trecut 10 ani de când părintele slujeşte la Agrieş. L-am văzut cu cât drag vorbea despre plaiurile natale, despre identitatea noastră, despre legătura cu Cerul. Poate această dragoste pentru glia străbună vine de la înaintaşii care şi-au dedicat întreaga viaţă pământului. Îmi amintesc cum, în urmă cu un deceniu, ca tânăr ziarist la „Răsunetul” am poposit la Agrieş pentru un reportaj. Părintele m-a întâmpinat cu drag, ghicind în spatele emoţiilor mele dorinţa de a afla cât mai multe despre muzeul ce tocmai îl deschidea. Aşa s-a înfiripat o poveste care continuă şi azi, de admiraţie pentru un om complex, care pentru mine este mai mult decât un prieten.
Anii au trecut şi de atunci îi port un respect aparte. Pentru lucrurile frumoase pe care le-a făcut pentru cultura şi spiritualitatea noastră, pentru modul în care se luptă cu morile de vânt pentru promovarea artei, pentru mărinimia sa de a dărui satului din care s-a ridicat un muzeu este un exemplu pentru noi toţi. Am dialogat de multe ori la întâlnirile de la Agrieş, ne-am bucurat de vizitele sale la redacţia Răsunetul, mi-a fost alături la lansările cărţilor mele, emoţionant fiind momentul de la Odorheiu Secuiesc. Pentru prietenia sa îi mulţumesc. Mă simt onorat.
În zi de sărbătoare ne gândim cu drag la sfinţia sa. Căci multe sărbători a dăruit credincioşilor de-a lungul vremii!
Înţelept, plin de viaţă, credincioas, iubit şi apreciat. Aşa îl cunosc eu pe părintele Găurean. Să vă aibă Dumezeu în pază şi să puteţi să ne transmiteţi înţelepciunea de a îndrepta relele. Să ne învăţaţi să fim mai buni şi mai solidari în faţa intemperiilor de tot felul. Vă urez din suflet La mulţi ani şi multă sănătate, vă îmbrăţişez cu respect şi mă înclin în faţa dumneavoastră.