Agrieş: Duminica părintelui Timoftei Găurean

Cu dragoste pentru cuvântul scris, cu credinţă şi cu bucuria participării la un nou eveniment al părintelui Timoftei Găurean, ne-am deplasat la Agrieş pentru a fi părtaşi la sărbătoarea numită „Zefirul de miazăzi”. Cartea, apărută la Editura Cezara Codruţa Marica, surprinde noi reflecţii duhovniceşti ale preotului care ne-a învăţat că soarele poate străluci pe veşmintele duhovniceşti, dar şi în sufletele credincioşilor. Acest al patrulea volum, semnat de Timoftei Găurean, este încă un pas spre netezirea cărării mântuirii, paginile de adevărate liturghii în cumpăna vremii fiind ca un pom al vieţii, din care înfloresc pe fiecare creangă gândurile păstorului. Un pom ce îşi are rădăcinile în tradiţia şi credinţa noastră, de unde se adapă cu apa vieţii veşnice, reflectând prin cuvintele părintelui pe Hristos cel euharistic, care „se aşează în noi precum pruncul în veşmântul de lumină al leagănului şi al grijei mamei sale”. Aceste cuvinte sunt un dar pentru Dumnezeu, dar şi pentru sufletul nostru, pe care părintele ne îndeamnă să-l preţuim mai mult. Prin harul de narator pe care-l are, părintele Timoftei Găurean apropie duminică de duminică şi sărbătoare de sărbătoare pe credincioşi de Dumnezeu, predicile sale fiind mijlocire între Sfânta Evanghelie şi Liturghia în care Iisus se jertfeşte pentru noi pe cruce şi credincioşii ce se întorc acasă cu sufletul plin de lumină. Părintele Timoftei Găurean arde pentru credinţă precum o lumânare ce îşi dă lumina în ceas de rugăciune. Scriitorul Timoftei Găurean accentuează această ardere, fiind convins că cuvântul este sacru şi că „numai credinţa naşte nădejdea”.
Din carte putem culege leac şi hrană pentru sufletul nostru, aflând „câte splendori se arată pe cerul mântuirii”. Unele reflecţii ale părintelui sunt adevărate versuri: „Uşa cerului se deschide cu lumina gândului” sau „Smerenia e scară spre cer”. Precum cântările psalmiştilor regăsim în această carte adevărate imne aduse Celui de sus: „Rugăciunea aduce în suflet cerul strălucirii dumnezeieşti” sau „Rugăciunea e cărarea de linişte între pământ şi cer”. Cartea este însoţită şi de imagini cu lucrările părintelui Timoftei Găurean, din mâna sa ieşind în atelierul de sculptură adevărate opere de artă ce se află pe masa sfintelor altare nu doar în ţară, ci şi în străinătate, amintind aici doar Mitropolia din Nurnberg. De altfel, şi pe copertă avem o imagine sugestivă a Crucii, făurită tot de părintele Găurean, o cruce care ne reaminteşte încă o dată puterea acesteia şi calea dreaptă spre mântuire în sânul bisericii mamă. Precum mamele noastre şi-au rezemat fruntea de bârnele bisericilor străvechi, lacrima lor de rugăciune devenind una cu lemnul şi una cu Casa Domnului, aşa şi noi trebuie să ne aplecăm genunchii în biserica ortodoxă şi să fim adevăraţi fii ai acesteia.
Părintele Timoftei Găurean ne învaţă toate aceste lucruri şi ne mai învaţă de acolo, din colţul de veşnicie numit Agrieş, că trebuie să fim cumpătaţi, echilibraţi, de omenie, să avem tărie şi frumuseţe. La lansarea cărţii au fost prezenţi editorul George Marica, scriitorul Aurel Podaru, etnologul Vasile V. Filip, colegii preoţi de la altar, Lenuţa şi Teodora Purja şi mulţime de credincioşi. La Agrieş, soarele ortodoxiei a răsărit încă o dată prin lansarea unei cărţi cu adevărate pilde duhovniceşti.