Mitropolitul Andrei, un sobor de preoţi şi mulţime de credincioşi, l-au condus pe părintele Timoftei Găurean pe drumul veşniciei

În noaptea de Crăciun, părintele Timoftei Găurean a trecut la cele veşnice. După ce a slujit în parohii din zona Dejului, s-a reîntors acasă, la Agrieş, acolo unde, în ultimii 14 ani, înainte de a se pensiona anul trecut, a realizat, împreună cu credincioşii, lucruri măreţe.

Părintele s-a stabilit, odată cu pensionarea, la Ciceu Mihăieşti, acolo unde continua să-i aducă laudă Domnului şi îşi preocupa timpul sculptând troiţe şi cruci.

Mulţime de credincioşi, veniţi din comuna Târlişua, în frunte cu primarul Vlăduţ Purja, părintele Găurean fiind Cetăţean de Onoare, dar şi din celelalte parohii pe unde a slujit, au fost prezenţi la slujba înmormântării săvârşită de un sobor de preoţi în frunte cu Mitropolitul Andrei şi protopopul de Beclean, Dragoş Cristian.

„Părintele Găurean îi primea pe toţi, şi bătrâni şi tineri, şi mai bisericoşi şi mai puţin bisericoşi, pentru că toţi erau fiii lui, rugându-se pentru fiecare lui Dumnezeu. Când preotul se roagă în faţa Sfântului Altar, Dumnezeu îi trimite din cer Duhul Sfânt. Preotul îi iubeşte pe toţi, aşa cum iubeşte familia sa, preotul poartă grijile tuturor, mai ales în vremurile noastre când multe sate îmbătrânesc în localităţile unde nu mai este nici şcoală, nici poliţie, preotul rămâne singurul pe umărul căruia se adună toate. Părintele Timoftei a fost un părinte bun, vrednic, dăruit lui Dumnezeu, credincios şi răspunzând cu virtuţiile lui. Moartea este o poartă spre viaţă. Fără moarte, viaţa nu ar fi reală, ar fi o iluzie. Am venit să ne rugăm împreună pentru odihna fratelui nostru, să aducem mângâiere doamnei preotese şi copiilor. Părintele Timotei a fost un părinte bun şi Dumnezeu i-a dăruit şi darul scripturii şi rămân în urma lui atâtea daruri frumoase. Dumnezeu să-i facă parte de odihnă în Împărăţia Sa, să mângâie familia, iar noi să medităm cât de scurtă e viaţa şi s-o trăim frumos”, a spus în cuvântul său Mitropolitul Andrei.

„Este foarte greu să surprinzi în câteva cuvinte personalitatea unui om precum părintele Timoftei Găurean. Oricine l-a întâlnit pe părintele s-a lipit de sufletul dânsului instantaneu. S-a născut la 10 iulie 1949. A urmat Şcoala Teologică şi spunea că nu s-a făcut preot pentru că nu i-a plăcut munca ci pentru că l-a iubit pe Dumnezeu. Prima parohie încredinţată spre păstorire a fost Ciubanca, cu Filia Ciubăncuţa. Apoi, a fost preot la Bogata de Sus, iar în ultimii ani de slujire şi-a desfăşurat activitatea la Agrieş. Părintele a fost şi un mare sculptor, a realizat foarte multe obiecte bisericeşti care stau mărturie asupra priceperii şi inspitaţiei pe care Dumnezeu i-a dat-o, fiind prezente atât în ţară, cât şi în străinătate. A fost şi un ales scriitor, în urma dânsului rămânând cărţi de predici şi cugetări. A fost un suflet ales şi sensibil care şi-a alcătuit foarte multe principii. A fost şi un ales fotograf surprinzând imagini cu case vechi şi chipuri ale bătrânilor satului, având numeroase expoziţii. Părintele a surprins tot ceea ce era mai frumos la chipurile oamenilor, a realizat în casa parohială de la Agrieş un muzeu cu obiecte vechi şi costume populare, un tezaur nestemat care punea în valoare tradiţiile. A fost şi iniţiatorul Festivalului Jocului şi Portului Tradiţional „Sub Dealul Secăturii”. A susţinut o rubrică de cugetări în cotidianul „Răsunetul” şi a fost un colaborator permanent al Centrului Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud. Părintele pleacă din lumea aceasta cu o desagă întreagă de calităţi deosebite. Reuşea să surprindă frumuseţea dintr-o buturugă la care noi nu vedeam nimic, aşa cum reuşea să surprindă frumuseţea sufletului credincioşilor săi”, a subliniat, în cuvântul său, părintele protopop Dragoş Cristian.

Bunul Dumnezeu să-i aşeze sufletul în Grădina Raiului, acolo unde drepţii se odihnesc.