Dan Popescu. Duminica iertării

Duminica aceasta, 26 februarie, Biserica Ortodoxă Română sărbătorește Duminica Iertării, prilej pentru noi de a scrie câteva rânduri despre ceea ce înseamnă iertarea.

          Prin iertare intrăm în planul libertății adevărate, izvorul adevăratei puteri care eliberează, Dumnezeu făcându-ne părtași la libertatea Sa. Prin iertare sufletul se liniștește, se înnoiește și intră în comuniune cu Divinitatea care este iubire. Iertarea este mai puternică când cel care iartă nu așteaptă răspuns, iubirea este iertare, să iertăm din iubire, iar această iubire este cedare, cedare de sine. Cel mai mare chin al omului vine atunci când omul acesta nu poate ierta, ura nu energizează, ea totdeauna distruge. Iisus Hristos ne-a iertat pe toți prin marea Sa Jertfă, a făcut-o din iubire pentru noi, iar noi, după un asemenea exemplu, atunci când mai iertăm, parcă negociem această iertare.

          În rugăciunea pentru celălalt trebuie să simți durerea lui ca pe propria ta durere, Dumnezeu nu poate fi întâlnit decât în iubirea față de celălalt, pentru că Dumnezeu este iubire și El nu poate trăi decât în starea ta de iubire față de celălalt. Inima este locul în care simțim iubirea celuilalt și în care îi răspund, inima este izvorul sentimentelor și al iubirii, iar iubirea înseamnă întâlnirea cu celălalt. Lucrul principal nu este doar să rostim cuvinte, este mult mai mult, este această experiență a bucuriei, a recunoștinței, a iubirii, a smereniei și chiar a durerii nesfârșite pe care o provoacă păcatul. Prezența lui Dumnezeu copleșește totul. În rugăciunea adevărata libertate se afirmă și se menține în relația unei iubiri cu o altă persoană și în ultimă instanță cu Persoana supremă care nu va fi niciodată dominată de nici o forță a unei naturi și nu va fi așadar ispitită să domine pentru a nu fi dominată.

          În realtate, în cele mai multe cazuri, păcatele pentru care cerem iertare lui Dumnezeu sunt rele făcute oamenilor, prin urmare trebuie să cerem iertare nu numai lui Dumnezeu ci și celor care au fost răniți de aceste păcate. Pentru a dobândi de la Dumnezeu iertarea avem nevoie să iertăm oamenilor care ne-au supărat și să cerem iertare celor cărora noi le-am făcut vreun rău. Nu este suficient să acordăm iertare, trebuie să o și cerem celorlalți. Păcatele mele față de Dumnezeu sunt fără număr și fără sfârșit, de aceea pocăința mea ca și cererea iertării și a milostivirii Lui trebuie să fie permanente. Rugăciunea pentru care cerem iertare lui Dumnezeu, ca și răspunsul Divin, sunt lucrări ale Duhului, iar Biserica constituie câmpul Duhului și deci locul în care se realizează mântuirea.

                                                Dan Popescu